Decizia nr. 1784/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 181/2002 a Tribunalului Gorj

B.I., la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen.;

B.ȘT.M.;

P.C.;

C.P.;

P.D.M., la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt. În ziua de 27 februarie 2001, inculpații, consăteni și trei dintre ei frați, utilizând o lopată ce le-a fost dată de B.I., au decopertat o conductă petrolieră ce traversa zona localității Târgu - Logrești din județul Gorj, au săpat o groapă sub ea și după ce au creat un orificiu de scurgere, au sustras cantitatea de 178 litri de gazolină, transportați ulterior de același B.I. Valoarea pagubei adusă S.N.P. P., sucursala Târgu Jiu a fost de 518.212 lei și s-a acoperit în natură. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații. În această cale de atac, parchetul a criticat hotărârea numai în ce privește omisiunea aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale, prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., respectiv lucrurile care au servit la săvârșirea infracțiunii. Inculpații apelanți au criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 409 din 27 septembrie 2002, a admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința, în sensul că în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea recipientelor și uneltelor menționate în procesul – verbal dresat la 27 februarie 2001. Prin aceeași hotărâre, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Nemulțumiți de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpații au declarat recursuri. Asupra acestora, Curtea reține următoarele: Inculpatul recurent B.Șt.M. a decedat la 14 octombrie 2002, certificatul de deces fiind trimis dosarului instanței supreme, în copie. În aceste condiții, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, se vor casa hotărârile pronunțate și în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. g) din același cod, se va înceta procesul penal pornit împotriva sus-numitului inculpat. Privind recursurile declarate de inculpații B.I., P.D.M., C.P. și P.C., acestea sunt tardiv declarate, așa cum se va arăta. Conform art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Alin. (2) al acestui text procedural penal stipulează că dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul se aplică în mod corespunzător. Art. 363 alin. (3) C. proc. pen., prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Raportând la cauză acest text, se reține că recurenții inculpați, personal au fost prezenți la judecarea apelurilor în ședință publică din 27 septembrie 2002. În aceste condiții, termenul legal de 10 zile se împlinea la 8 octombrie 2002, în cauză recursurile declarate de inculpații enumerați mai sus, fiind depuse la 10 octombrie 2002. În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca tardive. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.