ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2003

HOTĂRÂRE
18.03.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 29 mai

2002 a Tribunalului Militar Teritorial București, au fost condamnați

inculpații:

1.- M.T. și,

2.- G.N. la pedepse de câte 4 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de produse

petroliere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.

a) și alin. (3) C. pen.

Au fost obligați inculpații în

solidar să plătească părții civile S.N.P. P. SA, sucursala Tg.  Jiu suma de

490.032 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Inculpatul

M.T. a fost încorporat la data de 27 iunie 2001 și repartizat să satisfacă

serviciul militar la o unitate militară din jud. Dolj, apoi a fost mutat la

București și în sfârșit la U.M. 01013 Târgu Cărbunești.

În ziua de 24 noiembrie 2001, aflat

în permisie în localitatea Logrești, unde locuiesc părinții săi, s-a întâlnit

cu coinculpatul G.N. venit ca de obicei la fiecare sfârșit de săptămână în

vizită la bunici.

Cei doi au hotărât să sustragă

produs petrolier – condens, asemănător gazolinei, pentru care au luat un bidon,

s-au deplasat la conducta cu gaz de sondă ce trece prin comună, iar în locul

unde aceasta traversează pârâul Amaradia, nu este îngropată.

În jurul orelor 16

00

, au

apărut în zonă paznicii T.P.C. și V.N., la apropierea cărora mai multe persoane

aflate în zonă au fugit. Paznicii observând conducta înțepată și pe cei doi

inculpați îndepărtându-se cărând bidonul de plastic, au plecat în urmărirea

lor, însă, datorită distanței de circa 200 metri au pierdut contactul vizual.

Ieșiți la șosea în apropierea locului unde au lăsat autoturismul, inculpații au

fost observați și opriți pentru legitimare de subofițerii postului de poliție

din comună aflați în patrulare într-un autoturism condus de martorul P.A.

În încercarea de imobilizare,

inculpații au opus rezistență, iar G.N. a răsturnat bidonul pentru ca lichidul

scurgându-se pe sol, să dispară proba acuzatoare.

Inculpatul G.N. a reușit să scape, a

fugit și i-a strigat coinculpatului M.T. să incendieze produsul petrolier.

Acest inculpat s-a îmbrâncit cu lucrătorii de poliție care încercau să-l

imobilizeze și lăsându-și haina în mâinile acestora, a reușit să scape fugind

în direcția opusă celei în care a fugit inculpatul G.N.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații care printr-un prim motiv, au solicitat desființarea sentinței și să

fie achitați, deoarece nu ei au comis fapta pentru care au fost condamnați.

În subsidiar printr-un al doilea

motiv au susținut că fapta nu prezenta pericolul social al unei infracțiuni

prin valoarea redusă a condensului (produs petrolier) sustras și persoanei

inculpaților, tineri fără antecedente penale, au solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire

la art. 18

1

Curtea Militară de Apel București a

admis apelurile pentru alt motiv și anume acela că prima instanță a făcut o

greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, acestea fiind prea

aspre.

Prin decizia nr. 85 din 12

septembrie 2002, sentința a fost desființată în parte, în sensul că, au fost

reduse pedepsele de la 4 ani și 6 luni, la câte 3 ani închisoare.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

inculpații au atacat-o cu recurs susținând în esență că situația de fapt

reținută de instanțe este greșită existând serioase dubii că ei sunt cei ce au

sustras produsul petrolier a cărui valoare este de numai 200.000 lei.

Au solicitat admiterea recursurilor

și să fie achitați pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Recursurile sunt întemeiate însă

pentru alt motiv decât cel invocat de inculpați.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

situația de fapt corectă, confirmată de probele administrate în cauză,

încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.

Inculpații au încercat mai multe

apărări printre care și aceea că în apropierea autoturismului lor, cineva a

abandonat un bidon de plastic și astfel există dubii cu privire la persoanele

care au furat condens de sondă.

Din declarația martorului P.C.,

rezultă fără nici un dubiu că în timp ce se deplasa cu autoturismul în care se

aflau și lucrătorii de poliție în satul Logrești a observat două persoane care

au traversat drumul ducând un bidon ce părea a fi plin. A oprit mașina, iar

lucrătorii de poliție s-au dus înspre cei cu bidonul, timp în care inculpatul

G.N. a răsturnat bidonul ca să curgă lichidul din el. A mai adăugat că

lucrătorii de poliție au încercat să-i imobilizeze pe cei doi și că l-a auzit

pe inculpatul G.N. strigând coinculpatului M.T., să dea foc lichidului.

Este fără îndoială că instanța de

apel analizând probele administrate și actele depuse în circumstanțiere a

reținut corect că fapta săvârșită de inculpați prezintă pericolul social al

unei infracțiuni, însă apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt

aspre și în consecință, le-a redus.

Cu toate acestea se impunea ca având

în vedere datele generale pozitive ce caracterizează persoana inculpaților:

tineri, fără antecedente penale, cu o conduită foarte bună la locul de muncă

inculpatul G.N. și la unitatea militară a inculpatului M.T., valoarea redusă a

prejudiciului de numai 600.000 lei să se rețină circumstanțe atenuante,

existând suficiente temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor

pedepse reduse la limita minimă prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că în cauză nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, conform art. 385

9

alin. (3)

privesc pedepsele, care vor fi reduse la câte un an închisoare prin reținerea

de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

c) C. pen.

Admite recursurile declarate de

inculpații M.T. și G.N. împotriva deciziei nr. 85 din 12 septembrie 2002 a

Curții Militare de Apel .

Casează decizia atacată și sentința

nr. 90 din 29 mai 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București numai cu

privire la individualizarea pedepselor aplicate.

Reduce pedepsele aplicate

inculpaților M.T. și G.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1784/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 181 din 11 iunie 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpații: 1. B.I., la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracț
ÎCCJ 2003-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4145/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 13 mai 2002 Tribunalul Militar Teritorial i-a condamnat pe inculpații: - plt. maj. (r.) T.S.; - C.T.V.; - în baza art. 20 C. pe
ÎCCJ 2003-03-12
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1238/2003
Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 618 din 28 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul E.N. la 4 ani de închisoare, pentru infracțiunea de furt califi
ÎCCJ 2003-03-19
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2003
208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele și art. 74 - 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținere
ÎCCJ 2003-03-12
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1241/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 391 din 27 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul P.M.I. la: a) 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de dist
Sursă