ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90 din 29 mai
2002 a Tribunalului Militar Teritorial București, au fost condamnați
inculpații:
1.- M.T. și,
2.- G.N. la pedepse de câte 4 ani și
6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de produse
petroliere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.
a) și alin. (3) C. pen.
Au fost obligați inculpații în
solidar să plătească părții civile S.N.P. P. SA, sucursala Tg. Jiu suma de
490.032 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut următoarele:
Inculpatul
M.T. a fost încorporat la data de 27 iunie 2001 și repartizat să satisfacă
serviciul militar la o unitate militară din jud. Dolj, apoi a fost mutat la
București și în sfârșit la U.M. 01013 Târgu Cărbunești.
În ziua de 24 noiembrie 2001, aflat
în permisie în localitatea Logrești, unde locuiesc părinții săi, s-a întâlnit
cu coinculpatul G.N. venit ca de obicei la fiecare sfârșit de săptămână în
vizită la bunici.
Cei doi au hotărât să sustragă
produs petrolier – condens, asemănător gazolinei, pentru care au luat un bidon,
s-au deplasat la conducta cu gaz de sondă ce trece prin comună, iar în locul
unde aceasta traversează pârâul Amaradia, nu este îngropată.
În jurul orelor 16
00
, au
apărut în zonă paznicii T.P.C. și V.N., la apropierea cărora mai multe persoane
aflate în zonă au fugit. Paznicii observând conducta înțepată și pe cei doi
inculpați îndepărtându-se cărând bidonul de plastic, au plecat în urmărirea
lor, însă, datorită distanței de circa 200 metri au pierdut contactul vizual.
Ieșiți la șosea în apropierea locului unde au lăsat autoturismul, inculpații au
fost observați și opriți pentru legitimare de subofițerii postului de poliție
din comună aflați în patrulare într-un autoturism condus de martorul P.A.
În încercarea de imobilizare,
inculpații au opus rezistență, iar G.N. a răsturnat bidonul pentru ca lichidul
scurgându-se pe sol, să dispară proba acuzatoare.
Inculpatul G.N. a reușit să scape, a
fugit și i-a strigat coinculpatului M.T. să incendieze produsul petrolier.
Acest inculpat s-a îmbrâncit cu lucrătorii de poliție care încercau să-l
imobilizeze și lăsându-și haina în mâinile acestora, a reușit să scape fugind
în direcția opusă celei în care a fugit inculpatul G.N.
Împotriva sentinței au declarat apel
inculpații care printr-un prim motiv, au solicitat desființarea sentinței și să
fie achitați, deoarece nu ei au comis fapta pentru care au fost condamnați.
În subsidiar printr-un al doilea
motiv au susținut că fapta nu prezenta pericolul social al unei infracțiuni
prin valoarea redusă a condensului (produs petrolier) sustras și persoanei
inculpaților, tineri fără antecedente penale, au solicitat achitarea în temeiul
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire
la art. 18
1
C. pen.
Curtea Militară de Apel București a
admis apelurile pentru alt motiv și anume acela că prima instanță a făcut o
greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, acestea fiind prea
aspre.
Prin decizia nr. 85 din 12
septembrie 2002, sentința a fost desființată în parte, în sensul că, au fost
reduse pedepsele de la 4 ani și 6 luni, la câte 3 ani închisoare.
Nemulțumiți și de această hotărâre,
inculpații au atacat-o cu recurs susținând în esență că situația de fapt
reținută de instanțe este greșită existând serioase dubii că ei sunt cei ce au
sustras produsul petrolier a cărui valoare este de numai 200.000 lei.
Au solicitat admiterea recursurilor
și să fie achitați pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
Recursurile sunt întemeiate însă
pentru alt motiv decât cel invocat de inculpați.
Analizând actele și lucrările de la
dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut
situația de fapt corectă, confirmată de probele administrate în cauză,
încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.
Inculpații au încercat mai multe
apărări printre care și aceea că în apropierea autoturismului lor, cineva a
abandonat un bidon de plastic și astfel există dubii cu privire la persoanele
care au furat condens de sondă.
Din declarația martorului P.C.,
rezultă fără nici un dubiu că în timp ce se deplasa cu autoturismul în care se
aflau și lucrătorii de poliție în satul Logrești a observat două persoane care
au traversat drumul ducând un bidon ce părea a fi plin. A oprit mașina, iar
lucrătorii de poliție s-au dus înspre cei cu bidonul, timp în care inculpatul
G.N. a răsturnat bidonul ca să curgă lichidul din el. A mai adăugat că
lucrătorii de poliție au încercat să-i imobilizeze pe cei doi și că l-a auzit
pe inculpatul G.N. strigând coinculpatului M.T., să dea foc lichidului.
Este fără îndoială că instanța de
apel analizând probele administrate și actele depuse în circumstanțiere a
reținut corect că fapta săvârșită de inculpați prezintă pericolul social al
unei infracțiuni, însă apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt
aspre și în consecință, le-a redus.
Cu toate acestea se impunea ca având
în vedere datele generale pozitive ce caracterizează persoana inculpaților:
tineri, fără antecedente penale, cu o conduită foarte bună la locul de muncă
inculpatul G.N. și la unitatea militară a inculpatului M.T., valoarea redusă a
prejudiciului de numai 600.000 lei să se rețină circumstanțe atenuante,
existând suficiente temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor
pedepse reduse la limita minimă prevăzută de legea penală.
Pentru considerentele arătate, având
în vedere că în cauză nu se identifică existența și a altor motive care
analizate din oficiu să ducă la casare, conform art. 385
9
alin. (3)
C. pen., urmează a se constata că recursurile sunt întemeiate numai în ce
privesc pedepsele, care vor fi reduse la câte un an închisoare prin reținerea
de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.
c) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
inculpații M.T. și G.N. împotriva deciziei nr. 85 din 12 septembrie 2002 a
Curții Militare de Apel .
Casează decizia atacată și sentința
nr. 90 din 29 mai 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București numai cu
privire la individualizarea pedepselor aplicate.
Reduce pedepsele aplicate
inculpaților M.T. și G.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209
alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76
C. pen., de la câte 3 ani închisoare la câte un an închisoare fiecare.
Pronunțată în ședință publică, azi
18 martie 2003.