ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3727/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul C.D.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din art. 217 alin. (3) și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat prevenția de la 9 februarie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a instalației artizanale și a 5 canistre din plastic de câte 20 litri fiecare. Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.638.058 lei cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În perioada 1 februarie – 8 februarie 2002, folosindu-se de o instalație improvizată a înțepat conducta magistrală a SC P. Ploiești și a sustras benzină în valoare de 2.142.000 lei la data de 8 februarie 2002, în jurul orelor 20,00, inculpatul a fost observat de lucrătorii de poliție din cadrul secției 5 Poliție în timp ce ascundea o canistră din plastic plină cu benzină.

Inculpatul a încercat să fugă însă a fost imobilizat de polițiști, identificat și adus la locul unde a fost văzut, ocazie cu care s-au găsit alte patru canistre cu câte 20 litri fiecare, cu furtun cu o lungime de 20 m înfipt în pământ prevăzut la capăt cu un robinet înfiletat la o țeavă racordată la conducta magistrală cu carburant C 3. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de urmărire penală, notei de constatare din 8 februarie 2002, adreselor părții civile, raportului de încercări din 26 februarie 2002, depozițiilor martorilor D.E. și B.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 213/ A din 16 aprilie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial sentința atacată și în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de persoana inculpatului. Astfel, la dozarea sancțiunii s-au analizat împrejurările comiterii faptei, modalitatea concretă în care inculpatul a acționat (prin confecționarea unei instalații artizanale pe care a conectat-o la o conductă magistrală de transport a carburanților) și consecințele acestor activități infracționale. De asemenea, la dozarea pedepsei s-a ținut seama și de poziția nesinceră a inculpatului atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, precum și de împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior de 3 ori pentru infracțiuni de același gen (furt), în timpul minoratului.

În raport de considerentele expuse rezultă că pedeapsa aplicată, de 5 ani închisoare, a fost bine dozată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.I. împotriva deciziei penale nr. 213/ A din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 9 februarie 2002, la 12 septembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.