ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3727/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 14

ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul C.D.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. e), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din art. 217 alin. (3) și

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) și alin. (3) lit. a), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat prevenția de la 9 februarie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a instalației artizanale și a 5 canistre

din plastic de câte 20 litri fiecare.

Sub aspectul laturii civile

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.638.058 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În perioada 1 februarie – 8

februarie 2002, folosindu-se de o instalație improvizată a înțepat conducta

magistrală a SC P. Ploiești și a sustras benzină în valoare de 2.142.000 lei la

data de 8 februarie 2002, în jurul orelor 20,00, inculpatul a fost observat de

lucrătorii de poliție din cadrul secției 5 Poliție în timp ce ascundea o

canistră din plastic plină cu benzină. Inculpatul a încercat să fugă însă a

fost imobilizat de polițiști, identificat și adus la locul unde a fost văzut,

ocazie cu care s-au găsit alte patru canistre cu câte 20 litri fiecare, cu

furtun cu o lungime de 20 m înfipt în pământ prevăzut la capăt cu un robinet

înfiletat la o țeavă racordată la conducta magistrală cu carburant C 3.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de urmărire penală,

notei de constatare din 8 februarie 2002, adreselor părții civile, raportului

de încercări din 26 februarie 2002, depozițiilor martorilor D.E. și B.D., probe

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 213/ A din 16 aprilie 2003, a admis apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial

sentința atacată și în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani

închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C.

pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de

persoana inculpatului.

Astfel, la dozarea sancțiunii s-au

analizat împrejurările comiterii faptei, modalitatea concretă în care

inculpatul a acționat (prin confecționarea unei instalații artizanale pe care a

conectat-o la o conductă magistrală de transport a carburanților) și

consecințele acestor activități infracționale.

De asemenea, la dozarea pedepsei s-a

ținut seama și de poziția nesinceră a inculpatului atât în faza de urmărire

penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, precum și de împrejurarea

că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior de 3 ori pentru

infracțiuni de același gen (furt), în timpul minoratului.

În raport de considerentele expuse

rezultă că pedeapsa aplicată, de 5 ani închisoare, a fost bine dozată, motiv

pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D.I. împotriva deciziei penale nr. 213/ A din 16

aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 9 februarie 2002, la 12

septembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2003.