ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4508/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 388 din 16 aprilie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul C.N., în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani. Au fost deduse reținerea și arestarea preventivă de la 19 decembrie 2002 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.748.967 lei, reprezentând c/valoarea analizelor efectuate de către partea civilă SC P. SA Ploiești.

S-a constatat că partea civilă a recuperat în natură cantitatea de 350 litri benzină premium cu plumb, în valoare de 7.662.500 lei. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 18 decembrie 2002, inculpatul C.N. a sustras din conducta C. 3 aparținând SC P. SA Ploiești care tranzita și orașul Buftea, prin utilizarea unei instalații artizanale, cantitatea de 350 litri benzină premium cu plumb, pe care a depozitat-o în două butoaie metalice în curtea locuinței sale din localitatea menționată. Cele două butoaie cu benzină au fost găsite în dimineața zilei de 19 decembrie 2002 cu ocazia percheziției efectuată de organul de poliție la domiciliul inculpatului, unul ascuns într-o glugă de coceni, iar celălalt lângă zidul grajdului.

În momentul sosirii organului de poliție în vederea efectuării percheziției domiciliare, inculpatul C.N., îmbrăcat sumar, a ieșit din casă și a încercat să fugă, îndreptându-se spre gard, cu intenția de a-l escalada însă a fost prins și imobilizat. Continuând investigațiile organul de poliție a constatat că la aproximativ 35-40 m de locuința inculpatului, se află conductele SC P. Sa Ploiești și perpendicular pe amplasamentul curții s-a găsit, montată în conductă, o instalație artizanală, compusă din robinet-canea, țeavă cu filet și un corp metalic conic sudat ce perfora conducta. Instalația a fost dezafectată de lucrătorii părții civile. Întrucât în noaptea de 18 decembrie 2002 a nins abundent, nu au fost constatate urme pe sol.

Analizele efectuate asupra probelor din combustibilul lichid ridicat de la inculpat, au concluzionat că acesta este identic sortimentului de benzină premium cu plumb ce este vehiculat prin pompare pe conducta în cauză. Inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, dar nici nu a putut explica prezența butoaielor cu benzină în curtea locuinței sale. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, întrucât nu este autorul faptei. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, în considerarea circumstanțelor personale. Prin decizia penală nr. 361 din 24 iunie 2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, situația de fapt și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite, iar pedeapsa aplicată cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin apărătorul din oficiu a solicitat reducerea pedepsei și, personal, a cerut să se constate că este nevinovat. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate privesc cazurile de casare arătate de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., însă nu sunt fondate. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțe, este temeinic dovedită prin probele legale administrate în cursul procesului penal. De altfel, nici inculpatul nu neagă evidența, respectiv găsirea butoaielor în locurile arătate prin procesul-verbal de percheziție domiciliară însă contestă să aibă vreo legătură cu acestea.

O astfel de apărare, necoraborată cu alte elemente de fapt care să o susțină, a fost judicios înlăturată, în condițiile în care produsul petrolier găsit în curtea inculpatului, provine din săvârșirea infracțiunii de furt, așa cum o demonstrează atât condițiile de păstrare (butoaie metalice, neetanșeizate, unul ascuns într-o glugă de coceni), cât și componentele artizanale ale instalației de sustragere, montată pe conducta magistrală de transport, din proximitatea curții. Așa cum rezultă din procesul-verbal de percheziție, curtea locuinței inculpatului este împrejmuită cu gard din plasă și foi de tablă cu înălțimea de 2 metri, fiind închisă pe toate laturile, astfel că nu există posibilitatea ca butoaiele să fie introduse fără știrea proprietarului.

Din același act constatator mai rezultă că în zona de înțepare a conductei magistrale cu instalația artizanală exista un miros puternic de benzină, ceea ce atestă efectuarea de dată recentă a unei operații de scoatere a produsului petrolier. Cum însuși inculpatul a recunoscut că în ziua precedentă nopții de comitere a sustragerii s-a aflat la locuința sa, instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au concluzionat cu temei, printr-o analiză pertinentă și completă a probelor, că este dovedită vinovăția sus-numitului în săvârșirea infracțiunii de furt. Așa fiind, în cauză nu există eroare gravă de fapt invocată de către inculpat, astfel încât, recursul, sub acest aspect, nu este fondat. Nici cazul de casare privind greșita individualizare a pedepsei, nu este întemeiat.

În stabilirea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv de cel referitor la persoana făptuitorului, care este tânăr și fără antecedente penale. În considerarea acestor date, pedeapsa a fost aplicată în apropierea minimului legal speciale, astfel că nu se justifică reducerea acesteia. Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat. Din pedeapsa aplicată, urmează să fie dedus timpul reținerii și al arestării preventive, de la 19 decembrie 2002, la 15 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 24 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 decembrie 2002, la 15 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.