ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2003

R O M Â N I A Decizia nr.510 Dosar nr.1822/2002 La 7 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.107 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, Dezbaterile au fost consemnate în încheiere cu data de 7 ianuarie 2001 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 21 ianuarie 2003; 28 ianuarie 2003; 4 februarie 2003. C U R T E A, Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.343 din 12 decembrie 2001 Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de : - lovire prevăzută de art.180 alin.2 la 3 luni închisoare ; - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se află în stare de ebrietate prevăzută și pedepsită de art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966 la 1 an închisoare.

- părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prevăzută și pedepsită de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966 la 6 luni închisoare. - ultraj prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 și 3 Cod penal la 1 an închisoare. În baza art.33 lit.a și b, art.34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare iar în temeiul art.81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. Conform art.359 alin.1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal. În baza art.14 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile V.A., pe seama minorului V.B.I.

suma de 10.000.000 lei daune morale. S-a respins ca nefondate cererile părților vătămate S.B.S. și S.F., de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor pentru daune morale. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.254/2000 din 3 octombrie 2000 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal ; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se afla în stare de ebrietate prevăzută și pedepsită de art.37 alin.1 din Decretul nr.328/1966 ; părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966 ; ultraj prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal.

S-a reținut că la data de 13 mai 2000, în jurul orei 19 00 după ce a consumat o mare cantitate de băuturi alcoolice, inculpatul, care era în stare de ebrietate în timp ce încerca să-și parcheze autoturismul mai aproape de intrarea din spate a localului proprietatea sa, s-a luat cu autoturismul după minorul V.B.I., în vârstă de 12 ani, care era cu bicicleta și, l-a lovit, motiv pentru care minorul s-a dezechilibrat și a căzut, suferind leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului, intrând în local. Fiind sesizate organele de poliție, la fața locului s-a deplasat părțile vătămate S.S., care, găsindu-l pe inculpat în incinta localului, l-au condus la Spitalul Județean Baia Mare dar pe drum, în autoturism, acesta le-a adresat cuvinte jignitoare, insultându-l.

Numitul V.A. reprezentantul legal al minoruluiV.B.I. s-a constituit, parțial, parte civilă în cauză cu suma de 20.000.000 lei, dar, ulterior și-a redus pretențiile civile formulate la suma de 10.000.000 lei, reprezentând despăgubirile civile pentru daune morale. În cauză au formulat pretenții civile și părțile vătămate S.S. și S.F. care au solicitat ca acesta să fie obligat să le plătească câte 500.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale, sumă cu privire la care au declarat că intenționează să o doneze la o casă de copii din Baia Mare. În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului B.V. care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, părților vătămate S.S.B. și S.F.

persoanei vătămateV.B.I. precum și a martorilor. Judecând cauza, din ansamblul probelor administrate instanța a reținut în fapt și în drept următoarele : Inculpatul B.V. este administrator la SC « C » SRL în subordinea căruia funcționează și barul „A.T” la parterul unui bloc. De asemenea, inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria „B” și are în proprietate autoturismul marca „F.C.” cu nr.de înmatriculare MM-77-DAN. La data de 13 mai 2000, între orele 10 – 18 00 inculpatul organizând o masă de protocol la localul proprietatea sa, a consumat o mare cantitate de băuturi alcoolice, după aprecierea martorei C.R. – barmana care l-a servit – între un litru și un litru și jumătate de țuică, astfel că a ajuns într-o vădită stare de ebrietate.

După ora 18 00 inculpatul a ieșit în spatele blocului și s-a urcat la volanul autoturismului cu intenția de a-l parca mai aproape de intrarea în local, timp în care minorul V.B.I., în vârstă de 12 ani, a înconjurat autoturismul cu bicicleta. Deranjat de joaca copilului, inculpatul s-a urcat la volan și s-a luat cu autoturismul după el și l-a urmărit pe aleea din spatele blocurilor pe o distanță de 120 metri, iar când l-a ajuns l-a lovit cu autoturismul în roata din spate a bicicletei, motiv pentru care minorul s-a dezechilibrat și a căzut, suferind leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale. Apoi, inculpatul a coborât din autoturism și a ridicat mâna, cu intenția de a-l lovi pe minor, dar s-a răzgândit, după care s-a urcat din nou la volanul autoturismului și s-a deplasat cu autoturismul până în spatele localului proprietatea sa, unde l-a parcat iar el a intrat în local.

După accident, minorul V.B.I. a fost dus la spital de către părinții săi, care au sesizat organele de poliție. La fața locului s-au deplasat părțile vătămate S.S. și S.F., subofițeri în cadrul Poliției Municipiului Baia Mare, care au constatat că autorul părăsise locul accidentului, dar, pe baza relatărilor celor prezenți au stabilit că accidentul a fost comis intenționat de către inculpat, care era în stare de ebrietate și că acesta se află în barul proprietatea sa. În consecință, cei doi lucrători de poliție au intrat în barul proprietatea inculpatului și în cele din urmă, au reușit să-l convingă să-i însoțească, dar pe drum, în autoturism, inculpatul dându-și seama că poliștii îl duc la spital în vederea recoltării probelor biologice, i-a amenințat și insultat.

După ce au ajuns la spital, inculpatul a acceptat cu mare greutate să i se recolteze probe biologice. Potrivit buletinului de analiză toxicologică, alcoolemia inculpatului a fost de 1,20 grame la mie, la ora 21 00 și de 1,00 grame la mie la ora 22 32 . Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat să fie achitat pentru toate infracțiunile ce au format obiectul trimiterii sale în judecată. Tribunalul Maramureș l-a condamnat însă pe inculpat pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, apreciindu-le ca fiind dovedite, conform cu toate probele administrate în cauză, iar la individualizarea pedepselor s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, de urmările lor, precum și de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, și anterior a avut o comportare bună.

Raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și suferințele părții civile s-a apreciat că suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale este justificat. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând soluția sub aspectul netemeiniciei și a nelegalității, solicitând achitarea pentru toate infracțiunile pe motiv că nu se face vinovat de săvârșirea acesteia. Prin decizia penală nr.107 din 18 aprilie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, cu completarea probelor administrate, conform notelor scrise depuse la dosar.

Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta. Așa încât, susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi comis faptele, că i s-a înscenat acest dosar și solicitarea în sensul reluării judecății la instanța de fond, cu admiterea unor noi probe, apar ca fiind nefondate și nu pot fi primite. Astfel, cu privire la locul accidentului și autoturismul implicat în accident, apare cu certitudine din probele dosarului că partea vătămată a fost urmărită și, în final, lovită de un autoturism verde marca Fiat Croma, cu număr de înmatriculare MM-77-DAN, fiind condus de inculpatul B.V., patronul localului „A.T.” cu privire la locul accidentului, reztultă că este vorba de o alee din spatele blocului cu nr.25, situat în B-dul.Traian din Baia Mare.

În acest sens, aspectele menționate sunt probate cu declarațiile martorilor C.P. (fila 36 din dos.de urm.pen.), V.A. (fila 29 din dos.de urm.pen.), declarația părții vătămate V.B.I. (fila 23 din dos.de urm.pen.) declarațiile cadrelor de poliție care au sosit la fața locului și au investigat situația, respectiv S.F. (fila 19 din dos.de urm.pen.), S.B.S. (fila 17 din dos.de urm.pen.). Aceste declarații au fost coroborate și cu ceritifcatul medico-legal nr.285 din 15 mai 2000 din care rezultă că minorul V.B.I. a fost victima unui accident rutier, iar leziunile suferite pot data din 13 mai 2000, timpul de îngrijire necesar fiind de 7-8 zile.

Toți martorii au declarat că în data de 13 mai 2000, inculpatul B.V., fiind la volanul mașinii Fiat Croma cu nr.MM-77-DAN, l-a urmărit pe minor V.B.I., aflat pe bicicletă, în spatele blocului nr.25 din B-dul.Traian, l-a lovit, după care a coborât din mașină, l-a amenințat și a plecat, lăsând-o pe partea vătămată acolo unde a căzut, deși era accidentată. Martorele C.R. (barman-ospătar la localul condus de inculpat, declarație fila 31 din dos.de urm.pen.) și M.V. (vânzătoare în același local, declarație fila 35 din dos.de urm.pen.) au declarat că inculpatul pe parcursul zilei respective consumase o mare cantitate de alcool (circa un litru și jumătate de țuică); de asemenea, procesul verbal de recoltare a probelor biologice (fila 11 din dos.

de urm.pen.) indică faptul că inculpatul prezenta, la orele 21 00 , un grad de intoxicare cu alcool de 1,20 gr.% 0 , iar la orele 22 30 , de 1,00 % 0 . În ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, trebuie menționat că nu are relevanță distanța la care este situat locul unde s-a refugiat autorul accidentului, elementul material al infracțiunii realizându-se prin îndepărtarea conducătorului auto de locul accidentului cu intenția de a împiedica sau îngreuna activitatea organelor abilitate în ancheta în legătură cu acel accident, ceea ce s-a și întâmplat în speță. Nici susținerea inculpatului în sensul că lucrătorii de poliție (părți vătămate) și-au depășit atribuțiile de serviciu, nu este fondată, întrucât, față de cele constatate la locul producerii accidentului, aceștia erau îndreptățiți să-l conducă pe inculpat la spital în vederea recoltării probelor biologice și stabilirii alcoolemiei inculpatului.

Cât privește atitudinea inculpatului față de organele de poliție care au cercetat cazul, s-a reținut că inculpatul le-a adresat cuvintele jignitoare și s-a opus recoltării probelor biologice, așa cum, de altfel, rezultă din propria sa declarație (fila 44 din dos.de urm.pen.), declarațiile polițiștilor (filele 17 și 19 din dos.de urm.pen.), cât și declarațiile martorului V.E. (fila 33 din dos.de urm.pen.) Așa încât, în cauză este probată și infracțiunea de ultraj, reținută în sarcina inculpatului. Față de aceste considerente, se constată că în cauză nu se impune administrarea unor probe noi, fiind lămurite toate aspectele, susținerile inculpatului și recursul formulat de acesta urmând a fi respins, ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.107 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurent la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.