ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2835/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală menționată, a condamnat, printre alții, pe inculpații: - D.V. la 10 ani închisoare corecțională; - D.G. la 8 ani închisoare corecțională; - P.V. la 7 ani închisoare corecțională; - B.E. și - M.V. la câte 6 ani închisoare corecțională; - I.V.F. la 5 ani închisoare corecțională; - G.M.A. la 4 ani închisoare corecțională; - I.M.; - A.D.; - G.C., - P.Z.V.M. la câte 3 ani închisoare corecțională, - O.N. la 2 ani închisoare corecțională, toți pentru complicitate la infracțiunea de agitație publică, prevăzută de art. 121 și art. 123, combinat cu art. 327 alin. (3) C. pen.

anterior. - B.G. și - S.A. la câte 2 ani închisoare corecțională, și - D.A. la un an închisoare corecțională, pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 284 alin. (1) și (3) C. pen. anterior. Conform art. 25 pct. 6 din același cod, a dispus confiscarea totală a averii inculpatei D.V. S-a reținut că, în perioada 1948 – 1953, inculpații D.V., I.V.F., D.G., P.V., B.E., M.V., G.M.A., I.M., A.D., G.C., P.Z.V.M. și O.N. au transmis unor cetățeni străini date și informații cu caracter secret, în scopul de a produce agitație împotriva regimului politic din România. De asemenea, inculpații B.G., S.A. și D.A. au favorizat pe ceilalți inculpați în acțiunea de agitație publică. Tribunalul Militar pentru Unitățile M.A.I.

a respins recursurile declarate de inculpați. Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, deoarece ele nu sunt legale și temeinice. Sub aceste aspecte s-a menționat că unele inculpate care au fost cadre didactice în învățământul superior sau studente, alt inculpat, magistrat ori medic, au transmis către doi cetățeni străini, diferite informații și date care nu au avut caracter secret și care prin conținutul lor nu au periclitat în nici un mod securitatea statului. În afară de aceasta, prin recursul în anulare s-a susținut că nici activitatea inculpaților B.G., S.A. și D.A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 121, combinat cu art. 123 C. pen., raportat la art. 327 alin. (3) și prevăzută de art. 284 alin. (1) și (2) C. pen. (texte anterioare) și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii inculpatei D.V. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 327 alin. (3) C. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 187 din 30 aprilie 1949, oricine, prin orice mijloace va întreprinde sau va încerca să întreprindă o acțiune împotriva formei de guvernământ democratice, precum și oricine, prin orice mijloace va ajuta sau va încerca să facă agitație, din care ar putea să rezulte un pericol pentru siguranța statului, săvârșea infracțiunea de agitație publică pedepsită de la 5 la 10 ani închisoare corecțională.

Totodată, conform art. 284 din același act normativ comite delictul de favorizare a infractorului: 1. Acela care, fără să fi urmat o înțelegere prealabilă cu autorul sau complicele înainte de comiterea infracțiunii, dă ajutor sau protecție acestora, pentru a eluda sau zădărnici cercetările sau alte acte de procedură ale autorităților, ori pentru a se sustrage de la acestea sau de la executarea pedepsei. 2. Acela care, în condițiile alineatului precedent dă ajutor autorului sau complicelui, ca să-și asigure folosul sau produsul infracțiunii. 3. Acela care ascunde cadavrul unei persoane, victimă a unei crime sau a unui delict. Infracțiunea de favorizare a infractorului se pedepsea cu închisoare corecțională de la 3 luni la 3 ani, când infractorul favorizat a comis o crimă și cu închisoare de la o lună la un an când acesta a comis un delict.

Când infracțiunea favorizată interesa ordinea publică sau siguranța interioară sau exterioară a statului pedeapsa era cea prevăzută de lege, pentru infractorul favorizat. Din probele administrate rezultă că inculpatele D.V., I.V.F., B.E., G.M.A., A.D., M.V., G.C. și D.G. (cadre didactice în învățământul superior ori studente) au transmis către doi cetățeni străini informații, privind reforma învățământului, situația de la Facultatea de Filologie din București, programa analitică precum și date în legătură cu starea de spirit a studenților și profesorilor. La rândul lor, inculpatele P.V., I.M. și P.Z.V.M. (asistentă la Facultatea de Fizică și Matematică) au transmis, la rândul lor, informații, privind aprovizionarea populației cu alimente, concedierea unor funcționari, starea de spirit a muncitorilor de la întreprinderea E., situația țărănimii și naționalizarea imobilelor.

Inculpatul O.N., fost magistrat, a transmis mai multe date referitoare la rechizițiile de autocamioane, precum și informații în legătură cu construirea unui penitenciar și a unui spital. În sfârșit, din probele dosarului mai rezultă că inculpații B.G. (medic) și S.A., începând din anul 1949 au transmis unor cetățeni străini informații, despre starea de spirit a personalului medical de la Spitalul C.F.R. nr. 2 și au comentat diverse articole apărute în presă. Totodată, începând din anul 1951 în locuința inculpatei D.A. au avut loc întâlnirile dintre inculpați și au fost de față, când s-a citit un articol cu conținut calomniator la adresa fostelor Uniunii Sovietice și a celorlalte state socialiste.

Din analiza probelor administrate reiese, fără putință de tăgadă, că informațiile și datele transmise de inculpați nu aveau caracter secret și prin conținutul lor nu au periclitat, în nici un mod siguranța statului, deoarece o parte din acestea (majoritatea informațiilor despre reforma învățământului, situația țărănimii și nivelul de trai) puteau fi preluate din presă, având deci caracter public. Ca atare, este evident că informațiile și datele furnizate nu erau apte să determine crearea unei stări de pericol, pentru siguranța statului, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de agitație publică, prevăzută de art. 121, combinat cu art. 123 C. pen., raportat la art. 327 alin. (3) C. pen.

(texte anterioare). Pe de altă parte, nici activitatea inculpaților B.G., S.A. și D.A. de a ajuta pe ceilalți inculpați nu constituie infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 284 alin. (1) și (3) C. pen. (text anterior), pentru că acțiunile acestora nu întrunesc elementele constitutive ale acestei fapte penale, infracțiunea de favorizare a infractorului referindu-se la cu totul alte situații. În consecință, recursul urmează să fie admis, casate hotărârile și în urma rejudecării cauzei aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii inculpatei D.V., prevăzută de art. 25 pct. 6 C. pen.

(text anterior). Întrucât inculpații au fost reprezentați de apărători din oficiu, onorariile acestora vor fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 1288 din 23 noiembrie 1953, a fostului Tribunal Teritorial București și deciziei nr. 320 din 4 martie 1954, a fostului Tribunal Militar, pentru unitățile M.A.I., privind pe inculpații D.V., D.G., P.V., B.E., M.V., I.V.F., G.M.A., I.M., A.D., G.C., P.Z.V.M., O.N., B.G., S.A. și D.A. Casează hotărârile atacate și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe toți inculpații menționați, pentru complicitate la agitație publică, prevăzută de art. 121, raportat la art. 123 C. pen., combinat cu art. 327 alin. (3) C. pen.

(12 inculpați) și pentru infracțiunea de favorizarea infractorului (3 inculpați), prevăzută de art. 284 alin. (1) și (3) C. pen. (texte anterioare). Înlătură dispozițiile art. 25 pct. 6 C. pen. (text anterior) referitoare la aplicarea pedepsei complementare a confiscării averii inculpatei D.V. Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 450.000 lei fiecare, vor fi plătite din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2003.