ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4793/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 524 din 20

aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 2605/2003 s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a

executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77/2001

a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare, la

5 martie 2001, formulată de condamnatul B.F.A.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prin cererea sa, petentul condamnat B.F.A. aflat în

executarea pedepsei în Penitenciarul Rahova a solicitat în conformitate cu

dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen.,

întreruperea executării pedepsei închisorii de 14 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 77 din 2 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare.

Prima instanță a reținut că în

raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză s-a concluzionat în

sensul că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară

a D.G.P. și că acesta nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

S-a mai reținut că inculpatul a

refuzat în mod repetat efectuarea unor investigații paraclinice, așa încât în

absența acestor investigații, concluzia raportului medico-legal a fost în

sensul că inculpatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva sentinței primei instanțe

a declarat apel condamnatul, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie și a solicitat admiterea cererii sale în baza actelor medicale

existente la dosar.

Curtea de Apel București a respins

ca nefondat, apelul condamnatului, constatând că din cuprinsul actelor medicale

depuse la dosar, rezultă că, deși inculpatul suferă de mai multe afecțiuni, el

poate fi tratat în rețeaua D.G.P., însă acesta refuză tratamentul în astfel de

condiții.

Instanța de apel a apreciat că în

cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., deoarece

condamnatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei închisorii.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și admiterea cererii

sale de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza

unei expertize medico-legale că persoana condamnată suferă de o boală, care o

pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Rezultă așadar, că pentru a se putea

dispune întreruperea executării pedepsei este necesar ca printr-o expertiză

medico-legală să se constate că afecțiunile de care suferă condamnatul pun în

pericol iminent sănătatea sau viața acestuia, iar pe de altă parte că în

rețeaua sanitară a D.G.P. nu se poate asigura un tratament adecvat.

În cauză însă, concluziile

raportului medico-legal sunt în sensul că afecțiunile pe care le prezintă

condamnatul pot fi tratate în rețeaua D.G.P. și că acesta nu se află în

imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Este de observat că aceste concluzii

sunt formulate sub rezerva unor investigații paraclinice pe care însă, în mod

repetat, condamnatul le-a refuzat.

Așa fiind, avându-se în vedere

concluziile actului medico-legal exprimate, în raport și de atitudinea de refuz

a condamnatului de a se efectua și investigații suplimentare, instanțele în mod

corect au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată, în

temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ca urmare, recursul declarat de

condamnat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul B.F.A., împotriva deciziei penale nr. 443 din 11 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

septembrie 2004.