ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4793/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 524 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2605/2003 s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77/2001 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare, la 5 martie 2001, formulată de condamnatul B.F.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea sa, petentul condamnat B.F.A. aflat în executarea pedepsei în Penitenciarul Rahova a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc.

pen., întreruperea executării pedepsei închisorii de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77 din 2 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare. Prima instanță a reținut că în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză s-a concluzionat în sensul că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și că acesta nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa. S-a mai reținut că inculpatul a refuzat în mod repetat efectuarea unor investigații paraclinice, așa încât în absența acestor investigații, concluzia raportului medico-legal a fost în sensul că inculpatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel condamnatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea cererii sale în baza actelor medicale existente la dosar. Curtea de Apel București a respins ca nefondat, apelul condamnatului, constatând că din cuprinsul actelor medicale depuse la dosar, rezultă că, deși inculpatul suferă de mai multe afecțiuni, el poate fi tratat în rețeaua D.G.P., însă acesta refuză tratamentul în astfel de condiții. Instanța de apel a apreciat că în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., deoarece condamnatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei închisorii. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că persoana condamnată suferă de o boală, care o pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Rezultă așadar, că pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei este necesar ca printr-o expertiză medico-legală să se constate că afecțiunile de care suferă condamnatul pun în pericol iminent sănătatea sau viața acestuia, iar pe de altă parte că în rețeaua sanitară a D.G.P. nu se poate asigura un tratament adecvat. În cauză însă, concluziile raportului medico-legal sunt în sensul că afecțiunile pe care le prezintă condamnatul pot fi tratate în rețeaua D.G.P.

și că acesta nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Este de observat că aceste concluzii sunt formulate sub rezerva unor investigații paraclinice pe care însă, în mod repetat, condamnatul le-a refuzat. Așa fiind, avându-se în vedere concluziile actului medico-legal exprimate, în raport și de atitudinea de refuz a condamnatului de a se efectua și investigații suplimentare, instanțele în mod corect au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată, în temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen. Ca urmare, recursul declarat de condamnat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.F.A., împotriva deciziei penale nr. 443 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2004.