ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul F.I. împotriva pârâtei D.Tc. Maramureș care a fost obligată la plata sumei de 25.000.000 lei despăgubiri, și în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta din acțiune împotriva S.C. E. S.A., sucursala Baia Mare, care la rândul său a fost obligată să plătească pârâtei suma de 12.500.00 lei. S-a reținut că la data de 28 octombrie 1998 când reclamantul a traversat valea Hâlbocu cu un atelaj tras de 2 cai, aceștia au fost omorâți prin electrocutare, urmare firului rupt din rețeaua de telefonie locală aflată în administrarea pârâtei, în care exista o tensiune de 220 V și care făcea contact cu apa din vale.

Pe baza expertizei tehnice efectuate, s-a stabilit că ambele societăți (atât pârâta cât și chemata în garanție) răspund pentru prejudiciul cauzat reclamantului deoarece în zona unde s-a produs accidentul se întretaie linii electrice cu linii de comunicație, folosindu-se stâlpi în comun, iar aceștia se aflau în întreținerea și administrarea atât a pârâtei cât și a chematei în garanție, care n-au supravegheat corespunzător liniile specifice fiecăreia. Apelul declarat de chemata în garanție cât și acela declarat de reclamant au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 719 din 20 iunie 2001. Cu privire la apelul declarat de reclamant s-a reținut că s-a întemeiat pe dispozițiile art. 293 C. civ.

(apel incident) potrivit cărora în caz de coparticipare procesuală, sau când la prima instanță au intervenit terțe persoane, intimatul poate chiar după împlinirea termenului de apel să declare această cale de atac împotriva altui intimat sau persoane care a figurat la prima instanță și care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecințe asupra situației sale juridice în proces. Cum însă, chemata în garanție a fost introdusă în proces de pârâtă și nu de reclamant, iar prin apel aceasta a solicitat exonerarea sa completă de răspundere civilă, s-a considerat că în situația în care s-ar admite apelul acesteia, nu ar avea nici un efect juridic asupra situației în proces a reclamantului, pentru că pârâta și nu chemata în garanție a fost obligată la despăgubiri către reclamant, între acesta din urmă și chemata în garanție neexistând raporturi obligaționale, și deci apelul astfel formulat este nefondat.

Referitor la apelul declarat de chemata în garanție prin care se solicita exonerarea sa totală de răspundere civilă, respingerea acestuia s-a întemeiat pe aceleași considerente ca și cele ale instanței de fond, decurgând din expertiza efectuată și actele depuse. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție S.C. E. S.A., sucursala Baia Mare, care invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ.

a susținut în esență că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor sale privind exonerarea de răspundere față de reclamant respectiv art. 16-20 din contractul încheiat de cele două societăți la 17 august 1998, din care rezultă cu certitudine lipsa de răspundere a recurentei în cazul accidentelor produse de montarea, demontarea, întreținerea sau exploatarea rețelelor de telecomunicații, și de asemeni că nu s-a avut în vedere lipsa dovezilor din partea pârâtei privind culpa chematei în garanție și nici a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta recurentei, care nu poate fi prezumată așa cum s-a procedat atunci când s-au avut în vedere concluziile expertizei. Recursul este nefondat.

Nici unul din cele două motive de casare nu sunt incidente în cauză pentru că o simplă lectură a considerentelor deciziei, evidențiază că instanța de apel a avut în vedere „actele depuse de părți” deci inclusiv contractul de la dosar, nefiind, obligatoriu să fie nominalizate fiecare act în parte. Dar chiar dacă acest contract invocat în recurs a fost înlăturat de instanța de apel, soluția nu este greșită, avându-se în vedere că acest contract din 17 martie 1998 este încheiat pentru un interval determinat, respectiv până la finele anului 1998 și reglementa situația și răspunderea pentru rețeaua nouă de fibră optică.

Or, în zona unde s-a produs accidentul, așa cum a stabilit raportul de expertiză, firul căzut în apă, și care a produs electrocutarea, făcea parte din rețeaua veche de telecomunicație, - desființată în baza Ordinului Interurban 56/1997 – care se afla în conservare pe stâlpii vechi de lemn și care nu este supusă reglementărilor contractului invocat de recurentă. Cu privire la celelalte aprecieri formulate de recurentă, instanța de apel s-a pronunțat și le-a înlăturat în considerentele din decizie. Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este prea clar explicat de recurentă pentru a putea fi încadrat în această dispoziție legală, aceasta criticând hotărârea din apel pe motiv că pârâta nu a dovedit culpa chematei în garanție în producerea prejudiciului suferit de reclamant.

Dar și așa cum a fost motivată în fapt această critică, nu se confirmă, pentru că instanța s-a întemeiat pe raportul de expertiză, care a răspuns și la obiecțiunile recurentei, menținându-se concluziile din raportul inițial. De menționat că după acest răspuns al expertului, recurenta nu a solicitat o nouă expertiză nici la fond, nici în apel astfel că nu se mai poate în recurs să se ceară înlăturarea acestei probe, fără să existe o contraprobă în acest sens.

Nu se poate reține că instanțele au prezumat culpa chematei în garanție, în lipsa oricăror probe, pentru că în afară de concluziile expertului care arată cauza pentru care este greu de stabilit ferm culpa exclusivă a pârâtei sau chematei în garanție, s-a avut în vedere și modul cum a fost întocmită nota de constatare la data accidentului de către reprezentanții recurentei, situație amplu analizată mai ales de instanța de fond care prin omisiunile aspectelor de esență, și absolut necesare pentru stabilirea răspunderii civile, au urmărit evident înlăturarea culpei chematei în garanție. Se apreciază, că față de probele administrate de pârâta din acțiune, chemata în garanție nu a dovedit lipsa sa totală de culpă urmând a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de chemata în garanți S.C. E. S.A. sucursala Baia Mare, împotriva deciziei nr. 719 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.