ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, la 17

octombrie 2000, reclamanta R.A. A. Valea Jiului Pașcani, în contradictoriu cu

pârâta SC C.T. SA Cluj Napoca, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să oblige pârâta la plata sumelor de 57.993.901 lei, reprezentând

preț și 33.794.886 lei penalități de întârziere contractuale.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 636/C din

26 martie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să

achite, în favoarea reclamantei, suma de 15.361.264 lei, reprezentând

cheltuieli cu titlu de penalități de întârziere și cheltuieli de judecată

aferente.

Apelul declarat de reclamanta R.A. A. Valea Jiului a

fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 909 din 4

octombrie 2001.

Se susține, în motivarea apelului, că instanța nu s-a

pronunțat asupra cererii de chemare în garanție, cerere ce a fost formulată de

pârâtă, și nu a administrat probele necesare stabilirii situației reale de

fapt.

În pronunțarea deciziei sus menționate, instanța de

apel a reținut, în esență, pe de o parte, că pârâta a renunțat la judecarea

cererii de chemare în garanție, iar, pe de altă parte, că instanța a

interpretat, în mod judicios, materialul probatoriu administrat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta R.A. A. Valea Jiului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probatoriilor

administrate în cauză, luând în considerare numai un singur înscris, respectiv,

anexa 1 la contractul nr. P/567/1997 și nu și celelalte acte depuse în

susținerea acțiunii (înscrisuri întocmite ulterior încheierii contractului și

însușite de părți).

Curtea, analizând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se

vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului rezultă, cu

evidență, că raporturile juridice dintre părțile litigante se întemeiază pe

contractul de prestări servicii nr. P/567 din 24 aprilie 1997, încheiat în

condiții de opozabilitate și în raport cu părțile cauzei.

Se reține că înscrisurile la care face referire

reclamanta, procesele-verbale de citire a contoarelor, și care sunt încheiate

ulterior încheierii contractului, nu sunt de natură a aduce modificări

contractului intervenit între părți, întrucât nu întrunesc condițiile de

opozabilitate cerute de lege pentru angajarea răspunderii contractuale.

Cât privește aserțiunea reclamantei, că părțile ar fi

recunoscut obligația de plată cu adresa nr. 29612 din data de 21 noiembrie

2002, aceasta nu putea fi primită, întrucât materialul probatoriu, administrat

în cauză, relevă faptul că refuzul pârâtei de plată privește numai acele

facturi care exced cadrul contractual dedus judecății.

În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate, va respinge, ca nefondat,

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.

A. Valea Jiului împotriva deciziei nr. 909 din 4 octombrie 2001 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie

2003.