ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6244/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 887 din

data de 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 2221/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind

întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul I.J.

Acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare

statului.

Tribunalul a reținut în raport de

probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada unor împrejurări

speciale, apărute după începerea executării pedepsei care să aibă consecințe

grave pentru familia condamnatului.

S-a reținut din referatul de anchetă

socială că petentul este căsătorit, are un copil minor în vârstă de un an,

ambii aflându-se în întreținerea tatălui condamnatului, care este asociat unic

la o societate comercială, iar locuința este proprietatea acestuia.

Instanța a apreciat că familia

condamnatului are asigurată o locuință corespunzătoare și nu se confruntă cu

împrejurări speciale care să reclame prezența petentului în libertate.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală

nr. 622/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Condamnatul a formulat recurs,

solicitând admiterea cererii sale de întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Ambele hotărâri, prin care cererea

petentului a fost respinsă, sunt legale și temeinice, aprecierile acestora în

sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., fiind concordante cu probele administrate în

cauză.

Faptul că veniturile familiei condamnatului

sunt asigurate numai de o singură persoană, cu toate că ceilalți membri sunt

apți de muncă, nu constituie o împrejurare specială care să atragă consecințe

grave pentru familia respectivă.

Pe de altă parte, liberarea

condamnatului pe o perioadă scurtă, de maxim 3 luni, astfel cum prevede legea,

nu ar fi de natură să îmbunătățească situația materială a familiei.

Astfel fiind, Curtea în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.J. împotriva deciziei penale nr. 622/ A din 24 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 noiembrie 2004.