ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6244/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 887 din data de 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2221/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul I.J. Acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Tribunalul a reținut în raport de probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, apărute după începerea executării pedepsei care să aibă consecințe grave pentru familia condamnatului. S-a reținut din referatul de anchetă socială că petentul este căsătorit, are un copil minor în vârstă de un an, ambii aflându-se în întreținerea tatălui condamnatului, care este asociat unic la o societate comercială, iar locuința este proprietatea acestuia.

Instanța a apreciat că familia condamnatului are asigurată o locuință corespunzătoare și nu se confruntă cu împrejurări speciale care să reclame prezența petentului în libertate. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 622/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Condamnatul a formulat recurs, solicitând admiterea cererii sale de întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat. Ambele hotărâri, prin care cererea petentului a fost respinsă, sunt legale și temeinice, aprecierile acestora în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., fiind concordante cu probele administrate în cauză.

Faptul că veniturile familiei condamnatului sunt asigurate numai de o singură persoană, cu toate că ceilalți membri sunt apți de muncă, nu constituie o împrejurare specială care să atragă consecințe grave pentru familia respectivă. Pe de altă parte, liberarea condamnatului pe o perioadă scurtă, de maxim 3 luni, astfel cum prevede legea, nu ar fi de natură să îmbunătățească situația materială a familiei. Astfel fiind, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.J. împotriva deciziei penale nr. 622/ A din 24 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2004.