ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5478/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 16

iulie 2003 a Tribunalului Ialomița a fost condamnat inculpatul T.M. la 7 ani și

6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din codul penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 4

aprilie 2002 la zi. S-a confiscat de la inculpat cuțitul corp-delict.

Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei despăgubiri civile către M.C. și la

9.422.685 lei către Spitalul de Urgență Slobozia.

Inculpatul a fost obligat și la

3.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că inculpatul T.M. și partea vătămată M.C. sunt frați și între ei

există vechi neînțelegeri referitoare la folosința casei părintești.

În după-amiaza zilei de 3 aprilie

2003 aflându-se în curtea acestei case s-au certat din nou.

La un moment dat, inculpatul i-a

aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate în zona hemitorace stâng doborând-o

la pământ.

Urmare agresiunii partea vătămată a

suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile

îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.

Inculpatul a recunoscut fapta,

recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor P.A.I., B.M. și B.I.

Prin decizia penală nr. 592/ A din 7

octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului T.M.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru pedeapsa pe care o

consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen.,

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză inculpatul a comis o infracțiune

de omor calificat rămasă în faza tentativei pentru care i s-a aplicat pedeapsa

minimă de 7 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere că în cauză nu

există nici o împrejurare de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului

nu ar fi legală o reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului ca nefondat și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 592/ A din 7

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul  arestării preventive de la 4 aprilie 2002 la 26 noiembrie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.