ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5478/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Ialomița a fost condamnat inculpatul T.M. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din codul penal. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 aprilie 2002 la zi. S-a confiscat de la inculpat cuțitul corp-delict. Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei despăgubiri civile către M.C. și la 9.422.685 lei către Spitalul de Urgență Slobozia.

Inculpatul a fost obligat și la 3.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul T.M. și partea vătămată M.C. sunt frați și între ei există vechi neînțelegeri referitoare la folosința casei părintești. În după-amiaza zilei de 3 aprilie 2003 aflându-se în curtea acestei case s-au certat din nou. La un moment dat, inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate în zona hemitorace stâng doborând-o la pământ. Urmare agresiunii partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol. Inculpatul a recunoscut fapta, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor P.A.I., B.M.

și B.I. Prin decizia penală nr. 592/ A din 7 octombrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T.M. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză inculpatul a comis o infracțiune de omor calificat rămasă în faza tentativei pentru care i s-a aplicat pedeapsa minimă de 7 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere că în cauză nu există nici o împrejurare de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului nu ar fi legală o reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 592/ A din 7 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2002 la 26 noiembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.