ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2515, pronunțată la 28 iunie 2002 de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, s-a casat cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță, sentința civilă nr. 70/2002, stabilindu-se că în mod nelegal Curtea de Apel București a pus în discuție excepția de necompetență materială, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. În urma casării, cauza privind pe reclamantul A.O.

și pârâtele R. – Dispeceratul Energetic Național, Direcția de Muncă și Prevederi Sociale, Oficiul de Pensii al sectorului 3, și Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a municipiului București și având ca obiect calcularea pensiei potrivit deciziei de pensionare nr. 141541 din 22 ianuarie 1996, conform Legii nr. 3/1977 și anularea deciziei nr. 116 din 25 aprilie 1996, emisă de Comisia de Contestații, a fost înregistrată sub nr. 1415/2002, pe rolul Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 1228, pronunțată la 17 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 315 alin. (1), ca urmare a deciziei de casare nr. 3495 din 5 noiembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC T. SA, că este nefondată, iar pe fond, a respins acțiunea, constatând că actele atacate întrunesc condițiile de legalitate. În concret, instanța a reținut că pensionarea reclamantului s-a făcut din inițiativa unității pârâte SC T. SA, fostă R., ca urmare a limitei de vârstă a acestuia, că actele ce au stat la baza deciziei de pensionare, respectiv fișa de pensie, au fost corect întocmite, acestea concordând cu cartea de muncă.

În legătură cu nesemnarea fișei de pensie de către reclamant, invocată de acesta, ca o excepție de nulitate, instanța a reținut că nemulțumirea reclamantului a fost datorată de împrejurarea că i-a fost respinsă cererea de prelungire a activității. Referitor la acest aspect, instanța a motivat că după împlinirea vârstei de 62 ani, reclamantul are numai o vocație, în sensul continuării activității și că potrivit art. 8 pct. 3 din Legea nr. 3/1977, atâta vreme, cât unitatea nu aprobă cererea de continuare a activității, propunerea de pensionare rămâne valabilă. Nu au fost reținute nici motivele de legalitate privind mențiunile din cartea de muncă, instanța precizând că rectificarea acesteia poate face obiectul unei acțiuni separate, conform Decretului nr. 92/1976, deși a constatat că fișa de pensionare și carnetul de muncă sunt înscrisuri valabile, ele stând la baza deciziei de pensionare.

În legătură cu modul în care au fost calculate sporurile, a reținut că la stabilirea bazei de calcul au fost luate în calcul toate sporurile cu caracter permanent. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A.O., invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, susținând în motivarea acestuia că nu i s-a dat dreptul să opteze în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, cu privire la cei 5 ani, din 10 de activitate, pentru baza de calcul, că instanța a făcut aprecieri eronate, lipsite de adevăr, că, de asemenea, nu au fost respectate prevederile deciziei de casare nr. 3495/2001.

De asemenea, au fost reiterate criticile cu privire la sporul de noapte, greșit neinclus în baza de calcul a pensiei, că nu s-a dispus majorarea anilor lucrați în grupa a 2-a de muncă și că nu s-a inclus în baza de calcul, salariul mediu tarifar al lunilor februarie – martie, lucrate în anul 1996. Au mai fost aduse critici în legătură cu respingerea probei cu martori, a refuzului de a fi introdus în proces în calitate de pârât, a funcționarului pârâtei, U.I., pentru a răspunde pentru faptele abuzive. Recursul este nefondat. Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs este legală și temeinică. Rezultă că instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., a pus în discuția recurentului, necesitatea suplimentării probatoriului, în raport și cu împrejurările invocate de acesta. Recurentul a refuzat administrarea probei cu expertiză contabilă, insistând, însă, în audierea de martori, probă pe care în mod justificat instanța a respins-o, ca nefiind pertinentă în cauză, astfel că față de actele existente, în mod corect s-a apreciat că decizia de pensionare care a stabilit cuantumul pensiei contestate, este legală. A rezultat că fișa de pensie este conformă cu înscrisurile din carnetul de muncă, că față de baza de calcul de 372.097 lei, cuantumul pensiei a fost corect stabilit. În absența unei hotărâri judecătorești, prin care s-ar fi contestat mențiunile din cartea de muncă potrivit Decretului nr. 92/1976, în mod justificat, instanța de fond a reținut că intimata a calculat corect pensia.

Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.O., împotriva sentinței civile nr. 1228 din 17 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.