ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2033/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 martie 2009, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat sub nr. 2436/1/2009 cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 121R din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția VII civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, și nr. 688 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cerere formulată de către petentul T.I., domiciliat în Municipiul București, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București. Cererea a fost precizată la data de 17 februarie 2010, la solicitarea instanței, revizuentul precizând care sunt cele două decizii, pretins a fi contradictorii, motivul de revizuire invocat fiind cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivul de revizuire invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, potrivit celor ce se vor arăta în continuare. Prin Decizia civilă nr. 121/R din 13 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2305 din 8 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, sentința prin care admițându-se în parte contestația formulată de T.I.

s-a dispus anularea deciziei de pensionare din 15 iulie 2003 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 1 București și s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se stabilească drepturile de pensie ale contestatorului, luându-se în calcul unele sporuri, indemnizații prevăzute în adeverința din 15 iunie 2001 eliberată de SC C. SA Tricotaje, precum și indexările și recorelările acordate prin H.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 518/2002, H.G. nr. 614/2003, H.G. nr. 1006/2003 și H.G. nr. 1383/2003, începând cu data de 1 iulie 2001. Prin sentința respectivă s-au respins cererile contestatorului de obligare a intimatei la plata diferenței provenind din rata inflației pe perioada august 2001 – iulie 2003, precum și cererea de acordare a daunelor morale.

Prin decizia civilă nr. 688 din 12 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva sentinței civile nr. 3331 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, sentință prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant și având ca obiect excepția de nelegalitate a deciziei de pensionare din 17 noiembrie 2006. Revizuentul susține că cele două hotărâri judecătorești sunt potrivnice și invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., conform căruia, revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă există hotărâri definitive, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Examinând cererea de revizuire prin prisma textului de lege invocat, în raport de conținutul celor două decizii, se constată că aceasta este nefondată, condițiile impuse de textul de lege nefiind îndeplinite. În primul rând nu este vorba „de una și aceeași pricină”, pentru că această condiție presupune întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, cauză și părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind anularea celei de-a doua hotărâri.

În speță, obiectul primei cauzei în care s-a pronunțat decizia nr. 121/R din 13 ianuarie 2005 îl constituie anularea deciziei de pensionare din 15 iulie 2003 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 1 București, iar în cea de-a doua cauză în care s-a pronunțat, decizia nr. 688 din 12 martie 2009, obiectul acțiunii l-a constituit rezolvarea unei excepții de nelegalitate a aceleiași decizii de pensionare, excepție invocată pe calea unei acțiuni, direct la instanța de contencios administrativ, fapt pentru care a și fost respinsă ca inadmisibilă. Deci obiectul cererilor de chemare în judecată, soluționate irevocabil prin cele două decizii, față de care recurentul apreciază că sunt contradictorii, este total diferit.

De altfel, prin deciziile sus-menționate s-a procedat la respingerea recursurilor declarate împotriva sentințelor pronunțate de instanța de fond, între dispozitivele celor două decizii nefiind contrarietate, pentru a putea aprecia că există contrarietate de hotărâri și subzista cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută doar dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, iar hotărârile sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, ceea ce nu se regăsește în speța de față. Pentru considerentele expuse, revizuirea formulată de revizuentul T.I.

privind cele două decizii analizate, este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva Deciziei nr. 121 R din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, și Deciziei civile nr. 688 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.