ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2033/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 17 martie 2009, pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a înregistrat sub nr. 2436/1/2009 cererea

de revizuire a deciziilor civile nr. 121R din 13 ianuarie 2005 a Curții de

Apel București, secția VII civilă și pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale, și nr. 688 din

12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, cerere formulată de către

petentul T.I., domiciliat în Municipiul București, în contradictoriu cu

Casa de Pensii a Municipiului București.

Cererea a fost precizată la

data de 17 februarie 2010, la solicitarea instanței, revizuentul precizând

care sunt cele două decizii, pretins a fi contradictorii, motivul de

revizuire invocat fiind cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivul de revizuire invocat, Înalta

Curte constată că aceasta este nefondată, potrivit celor ce se

vor arăta în continuare.

Prin Decizia civilă nr. 121/R

din 13 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, s-a respins recursul declarat de Casa de Pensii

a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2305 din 8

iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă,

sentința prin care admițându-se în parte contestația

formulată de T.I. s-a dispus anularea deciziei de pensionare din 15 iulie

2003 emisă de Casa de Pensii a Sectorului 1 București și s-a

dispus emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se

stabilească drepturile de pensie ale contestatorului, luându-se în calcul

unele sporuri, indemnizații prevăzute în adeverința din 15 iunie

2001 eliberată de SC C. SA Tricotaje, precum și indexările

și recorelările acordate prin H.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 518/2002,

H.G. nr. 614/2003, H.G. nr. 1006/2003 și H.G. nr. 1383/2003, începând cu

data de 1 iulie 2001.

Prin sentința respectivă

s-au respins cererile contestatorului de obligare a intimatei la plata

diferenței provenind din rata inflației pe perioada august 2001 –

iulie 2003, precum și cererea de acordare a daunelor morale.

Prin decizia civilă nr. 688 din

12 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat

de reclamantul T.I. împotriva sentinței civile nr. 3331 din 2 decembrie

2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București, sentință prin care s-a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant și având ca

obiect excepția de nelegalitate a deciziei de pensionare din 17 noiembrie

2006.

Revizuentul susține că

cele două hotărâri judecătorești sunt potrivnice și

invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

conform căruia, revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă

există hotărâri definitive, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Examinând cererea de revizuire prin

prisma textului de lege invocat, în raport de conținutul celor două

decizii, se constată că aceasta este nefondată, condițiile

impuse de textul de lege nefiind îndeplinite.

În primul rând nu este vorba „de una

și aceeași pricină”, pentru că această condiție

presupune întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect,

cauză și părți cu privire la două cereri de chemare în

judecată, astfel încât soluționarea celei de-a doua să

aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în

acest caz fiind anularea celei de-a doua hotărâri.

În speță, obiectul primei

cauzei în care s-a pronunțat decizia nr. 121/R din 13 ianuarie 2005 îl

constituie anularea deciziei de pensionare din 15 iulie 2003 emisă de Casa

de Pensii a Sectorului 1 București, iar în cea de-a doua cauză în

care s-a pronunțat, decizia nr. 688 din 12 martie 2009, obiectul

acțiunii l-a constituit rezolvarea unei excepții de nelegalitate a

aceleiași decizii de pensionare, excepție invocată pe calea unei

acțiuni, direct la instanța de contencios administrativ, fapt pentru

care a și fost respinsă ca inadmisibilă.

Deci obiectul cererilor de chemare

în judecată, soluționate irevocabil prin cele două decizii,

față de care recurentul apreciază că sunt contradictorii,

este total diferit.

De altfel, prin deciziile

sus-menționate s-a procedat la respingerea recursurilor declarate

împotriva sentințelor pronunțate de instanța de fond, între

dispozitivele celor două decizii nefiind contrarietate, pentru a putea

aprecia că există contrarietate de hotărâri și subzista

cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri poate fi cerută doar dacă există hotărâri ale

căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se pot

executa simultan, iar hotărârile sunt date în aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate, ceea ce nu se

regăsește în speța de față.

Pentru considerentele expuse,

revizuirea formulată de revizuentul T.I. privind cele două decizii

analizate, este nefondată și urmează a fi respinsă ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de T.I. împotriva Deciziei nr. 121 R din 13 ianuarie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale,

și Deciziei civile nr. 688 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.