ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5757/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. 275/P/F/2003

la Curtea de Apel Brașov, petentul

Ț.V., a solicitat anularea rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție dată în dosarul cu nr. 55331/13665/2002 și

restituirea acestuia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pentru

continuarea cercetărilor și trimiterea în judecată a judecătorului H.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a

arătat că prin rezoluția atacată au fost menținute soluțiile pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 247/P/2002 și de

către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 989/II/2/2002,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul H.M. de

la Judecătoria Brașov, deși din dovezile pe care le-a făcut a demonstrat că

numitul judecător se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

246 C. pen.

În concret, petentul a arătat că

prin respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate de către

judecătorul H.M., pe care a formulat-o în anul 1998, prin o motivare

superficială și nesusținută de acte, precum și prin respingerea acțiunii de

rectificare a cărții funciare, pronunțată de același judecător, i-au fost aduse

prejudicii importante, cu privire la patrimoniul său imobiliar pe care nu a

putut să și-l întregească, deși dovezile făcute îi permiteau acest lucru.

Curtea de Apel Brașov, secția penală,

prin încheierea din 25 aprilie 2003, a respins plângerea formulată de petentul Ț.V.,

prin care a solicitat infirmarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, dată în dosarul nr. 55331/13655/2002.

Ca urmare a respingerii cererii

petentul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei încheieri,

instanța de judecată, Curtea de Apel Brașov, a arătat că din actele și

lucrările dosarului se constată că între petentul Ț.V. și numitul M.A. au

existat mai multe litigii civile ce au avut drept obiect drepturi de

proprietate, asupra unor imobile înscrise în Cartea funciară 19121 și 10095

Brașov.

S-a mai arătat că deși există o

hotărâre judecătorească, sentința civilă nr. 8490/1993 a Judecătoriei Brașov

modificată prin decizia civilă nr. 2001/2003 a Tribunalului Brașov, prin care

s-a dispus intabularea dreptului de proprietate a C.A.P.S., de la care

terenurile au fost cumpărate de petent prin licitație în anul 1991, ca urmare a

dobândirii dreptului de proprietate a unei suprafețe de teren în aceeași zonă

de către numitul M.A., cu ocazia intabulării acestuia din urmă a fost cuprins

și terenul petentului.

Pentru a se stabili care este

situația reală, în cauză s-a efectuat o expertiză topografică, care a stabilit

că terenul pretins de petent se suprapune cu o dezmembrare anterioară,

împrejurare, care a dus la respingerea cererii de intabulare formulată de

petent, prin încheierea din 4 februarie 1000, pronunțată în dosarul nr. 18324/1998

a Biroului de Carte funciară a Judecătoriei Brașov, semnată de către

judecătorul delegat H.M.

În motivarea cererii de respingere a

înscrierii în cartea funciară s-a arătat, că aceasta nu poate avea loc,

deoarece există o împiedicare care nu permite acest lucru și anume existența

dreptului real de proprietate aparținând numitului M.A. și care, potrivit

principiului constitutiv de drept, consacrat de sistemul de publicitate al

cărților funciare din Ardeal, în conformitate cu care proprietatea se consideră

dobândită numai după înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară,

nefiind admisă pe cale necontencioasă, specifică activității de carte funciară,

o nouă înscriere.

S-a mai reținut că petentul a mai

formulat și o acțiune de rectificare a cărții funciare, care a fost respinsă de

același judecător, pentru lipsa dovezilor privind actul translativ de

proprietate.

Față de cele mai sus arătate, s-a

concluzionat că în cauză în mod corect nu s-a dispus începerea urmăririi penale

împotriva judecătorului H.M., din moment ce acesta a pronunțat hotărâri în

conformitate cu actele avute la dispoziție, respingerea cererilor petentului

datorându-se unor situații care împiedicau pronunțarea unor hotărâri favorabile,

din moment ce situația imobilelor a căror intabulare se cerea era neclară.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs petentul Ț.V. pe care o critică pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că în cauză sunt dovezi suficiente care dovedesc reaua

credință a judecătorului H.M., care prin modul de soluționare a cererilor ce

i-au fost adresate i-au cauzat prejudicii în legătură cu drepturile sale

patrimoniale.

S-a solicitat casarea încheierii

pronunțată de către Curtea de Apel Brașov și restituirea dosarului la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov în vederea întocmirii rechizitoriului și

trimiterii în judecată a judecătorului H.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzute de art. 246 C. pen.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor și

lucrărilor efectuate atât la organul de urmărire penală cât și la instanța de

judecată, se constată că, de mai mulți ani între petent, pe de o parte, și numitul

M.A., pe de altă parte, au avut loc numeroase litigii în legătură cu dreptul de

proprietate asupra unor imobile.

Considerându-se proprietar asupra

unor imobile dobândite prin cumpărare, petentul s-a adresat Judecătoriei Brașov

să procedeze la intabularea dreptului său de proprietate, în cartea funciară.

Cu ocazia soluționării cererii,

judecătorul H.M., constatând că există opoziția la înscriere, constând în aceea

că asupra aceluiași imobil a pretins, cu acte, un drept de proprietate și

numitul M.A., a dispus respingerea cererii petentului, până la lămurirea

definitivă a conflictului ivit.

Pentru aceleași motive, a fost

respinsă, de către același judecător, și contestația petentului pentru refuzul

înscrierii dreptului său în cartea funciară.

Prin urmare, respingerea cererilor

formulate de petent de către judecătorul H.M., datorându-se unor situații reale

existente la data soluționării lor, nu pot fi interpretate ca acte de rea

credință a acestuia, mai corect spus drept abuzuri în sarcina petentului, chiar

dacă ulterior s-a dovedit temeinicia susținerilor sale.

În consecință, neexistând dovezi

care să justifice că prin modul de soluționare a cererilor petentului,

judecătorul H.M. cu bună știință a adus atingere drepturilor patrimoniale ale

acestuia, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat și

a fi respins ca atare.

Urmare a respingerii recursului,

petentul aflându-se în culpă procesuală urmează a fi obligat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de

soluționarea prezentei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul Ț.V., împotriva încheierii din 25 aprilie 2003 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 275/P/F/2003, privind pe intimatul H.M.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2003.