ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4329/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 915 din 10 octombrie 2002, Tribunalul București a condamnat pe inculpații minori: - D.C. și M.S.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 13 C. pen., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, respectiv, două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare și pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 și art. 13 C. pen, la două pedepse de câte 3 ani și, respectiv, două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul D.C.

va executa 3 ani închisoare, iar inculpatul M.S.V. la 3 ani și 6 luni închisoare. Instanța a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv. Inculpații au fost obligați la despăgubiri către părțile civile și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în dimineața de 7 noiembrie 2001, inculpații minori au pătruns, prin escaladare, în apartamentul părții vătămate N.G. din București, de unde au furat bunuri în valoare de 36 milioane lei. S-a mai reținut că la 28 noiembrie 2001, inculpații au pătruns, prin escaladare, în apartamentul situat în București, și după ce au exercitat violențe fizice asupra părților vătămate C.F.

și C.A., le-au furat bunuri în valoare de 10 milioane lei. În ziua de 18 februarie 2002, inculpații au pătruns, prin escaladare, în locuința părții vătămate H.S. din București, de unde au furat bunuri în valoare de 7 milioane lei. Inculpații au avut o atitudine sinceră în cursul procesului și au recunoscut faptele. Prin decizia penală nr. 83 din 21 februarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a casat hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea confiscării sumei de 450.000 lei de la fiecare inculpat. A făcut aplicarea art. 78 lit. d) C. pen. Concomitent, a dispus ca inculpații să fie obligați în solidar între ei și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente, la despăgubirile stabilite de prima instanță.

S-au menținut restul dispozițiilor. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații. Toate recursurile critică hotărârile pentru modul de individualizare a pedepselor. În recursul parchetului se solicită majorarea pedepselor. Inculpații, dimpotrivă, cer reducerea pedepselor. Motivul de casare invocat în recursuri este cel prevăzut la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, inculpații minori care comit infracțiuni contra patrimoniului. Pedepsele aplicate lor sunt situate între limitele prevăzute de lege. La data comiterii faptelor, inculpații aveau vârsta de doar 15 ani. Deși faptele lor pot fi apreciate ca fiind de pericol grav, în raport de această vârstă, de faptul că inculpații au avut o conduită sinceră în cursul procesului penal, de împrejurarea că au trecut mai mult de doi ani de la săvârșirea faptelor, o majorare a pedepselor ar fi excesivă și nepotrivită pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Nici o reducere a pedepselor, așa cum cer inculpații nu ar corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen.

S-ar nesocoti astfel pericolul social concret a faptelor și făptuitorilor, atitudinea persistentă a inculpaților în comiterea infracțiunilor, iar pedepsele ar fi lipsite de conținut educativ. Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile parchetului și ale inculpaților. Se va computa din pedepse, perioada arestului preventiv. Inculpații vor fi obligați, fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente, la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații D.C. și M.S.V. împotriva deciziei penale nr. 83 din 21 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepse, perioada arestării preventive a inculpaților de la 19 februarie 2002 până la 8 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat D.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente D.F. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe recurentul inculpat M.S.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente M.G. la plata sumei de 1.400.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.