ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4011/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 7

februarie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpații:

- D.C. la 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1), combinat

cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1602

din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Buftea urmând ca, prin contopirea acesteia

cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 24 noiembrie 2000, până la 29

noiembrie 2000 și de la 22 mai 2002, până la 7 februarie 2003.

- M.B. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1), combinat

cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a

pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 148 din 21

martie 2002 a Judecătoriei Răcari, urmând ca, prin contopirea acesteia cu

pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a computat prevenția de la 28 iunie 2001, la 25 septembrie

2001 și de la 27 mai 2002, la 7 februarie 2003.

Cei doi inculpați au fost obligați

în solidar, iar minorul în solidar și cu părțile responsabile civilmente să

plătească suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, părții civile S.C. A.

S.A., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a luat act că partea vătămată

P.C.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul provocat prin

infracțiune părții vătămate S.C. U.E. S.R.L. a fost acoperit integral.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut că la data de 20 iulie 2000, cei doi inculpați au pătruns în

casa de schimb valutar aparținând S.C. U.E. S.R.L. din București, și prin acte

de violență au determinat-o pe angajata societății respective să le dea suma de

30.000.000 lei rezultată din încasări.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 241/ A din 23 aprilie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile prin care inculpații solicitau reducerea pedepselor aplicate, pe care

le considerau prea severe în raport de circumstanțele personale.

Împotriva menționatelor hotărâri,

cei doi inculpați au declarat recurs, reiterând motivul de casare invocat în

apel, respectiv greșita individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârile pronunțate, în

raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele

verbale de constatare întocmite de poliție cu ocazia cercetării locului faptei

și a recunoașterii din grup, declarațiile constante ale persoanei vătămate,

raportul de expertiză medico-legală întocmit cu ocazia examinării victimei,

declarațiile martorilor M.C. și S.F.) care au fost analizate în considerentele

hotărârilor atacate, rezultă, fără dubiu că la data de 20 iulie 2000, cei doi

inculpați au pătruns în incinta casei de schimb valutar aparținând S.C. U.E.

S.R.L., și prin acte de violență au deposedat pe casiera de serviciu P.C.L. de

suma de 30.000.000 lei.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpaților se constată că acestea au fost corect individualizate, la

stabilirea sancțiunilor, instanțele ținând seama de gradul de pericol social

sporit al infracțiunii comise (sustragerea unei importante sume de bani prin

acte de violență exercitate asupra angajatei unei case de schimb valutar), cât

și de circumstanțele personale, cei doi inculpați fiind cunoscuți cu

antecedente penale.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursurile declarate de cei doi inculpați cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de

la 24 noiembrie 2000, la 29 noiembrie 2000 și de la 22 mai 2002, la 25

septembrie 2003, pentru D.C., iar pentru M.B., de la 28 iunie 2001, la 25

septembrie 2001 și de la 27 mai 2002, la 25 septembrie 2003.

Onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații D.C. și M.B. împotriva deciziei penale nr. 241 din 23 aprilie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 24 noiembrie 2000, la 29

noiembrie 2000 și de la 22 mai 2002, la 25 septembrie 2003, pentru inculpatul

D.C., iar pentru inculpatul M.B., de la 28 iunie 2001, la 25 septembrie 2001 și

de la 27 mai 2002, la 25 septembrie 2003.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.