ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3359/2005

Asupra recursurilor de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1495

din 25 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

a fost condamnat inculpatul D.D. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Conform art. 83 C. pen., a

fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 10

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sector

1 București și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 ani

închisoare urmând ca în final inculpatul D.D. să execute 11 ani și 10 luni

închisoare.

S-a constatat că în cauza în

care s-a pronunțat sentința penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sector 1

București inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11 septembrie 2001 –

13 noiembrie 2001.

Conform art. 65 C. pen.,

tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu

data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

Prin aceeași sentință a mai

fost condamnat și inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Conform art. 83 C. pen., a

fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sector 1

București, sancțiune care a fost cumulată cu cea aplicată în prezenta cauză, dispunându-se

ca în final inculpatul V.G.D. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.

Instanța a constatat că

inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11 septembrie 2001 – 19

decembrie 2001, în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2669/2001 a

Judecătoriei sectorului 1 București.

Conform art. 65 C. pen., au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani și s-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 71 și art.

64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea

de arest a inculpatului D.D. și a dedus detenția preventivă a acestuia începând

cu data de 18 mai 2004 la zi, V.G.D. fiind arestat în altă cauză.

În latură civilă, s-a luat

act că partea vătămată B.A.Șt. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpații au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 17 mai 2003, în jurul orelor 22,00, partea

vătămată B.A.Șt. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, pe

Bulevardul Ștefan cel Mare din București.

Ajungând la intersecția

Ștefan cel Mare cu Calea Dorobanți, în direcția Piața Victoriei, partea

vătămată a oprit la culoarea roșie a semaforului, moment în care inculpații,

care au traversat strada dinspre Ambasada Turciei spre blocul Perla, s-au uitat

insistent în interiorul autoturismului. Partea vătămată a blocat portierele și,

la scurt timp, motivează prima instanță, a auzit un zgomot puternic, a observat

că a fost spart geamul de la portiera din dreapta, cioburile rănind-o și a

observat că unul din făptuitori identificat în persoana lui D.D. a introdus

mâna în autoturism și i-a sustras geanta cu telefonul mobil, aflate pe scaunul

din dreapta conducătorului auto. Împreună cu inculpatul V.G.D., inculpatul D.D.

a fugit către strada Hatmanul Arbore.

În acest timp, organele de

poliție, care efectuau serviciul de patrulare, i-a observat pe inculpați, în

momentul în care s-au urcat într-un autoturism Dacia 1310 oprit în trafic, identificând

pe martorul P.M. ca fiind conducătorul auto al mașinii și pe cei doi inculpați.

Tribunalul a mai constatat

că, în prezența martorilor asistenți P.S. și M.I., organele de poliție au găsit

sub scaunul stânga față, un cuțit ce avea inscripționat cuvântul P., iar în

partea din față dreapta jos, s-a găsit o geantă din piele de culoare maro în

care se aflau buletinul de identitate, pașaportul, legitimația de serviciu,

permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului, toate

pe numele B.A.Șt., un portmoneu cu suma de 105 Euro și 530.000 lei, precum și

alte bunuri aparținând părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 85 din 8 februarie 2005, a admis apelurile

declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe care a fost

desființată în parte și au fost deduse din pedepsele aplicate acestora

perioadele executate de aceștia de la 11 septembrie 2001 la 13 noiembrie 2001,

pentru D.D. și de la 11 septembrie 2001 la 19 decembrie 2001, pentru V.G.D.,

menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Referitor la pedepsele

aplicate, Curtea a apreciat că acestea au fost just individualizate, ținându-se

seama de prevederile art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor

săvârșite și de circumstanțele personale ale inculpaților care au comis

infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpații, invocând dispoziții art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe și au

solicitat reducerea lor prin aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Înalta Curte, verificând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată că recursurile sunt nefondate.

Instanțele au reținut o

corectă situație de fapt ce nu a fost contestată de inculpați, astfel cum a

fost prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea

juridică este legală.

Pedepsele aplicate de către instanța

de fond și menținute de instanța de apel răspund scopului cerut de art. 52 C.

pen., fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72

din același cod, respectiv gravitatea deosebită a faptelor, atitudinea

procesuală a făptuitorilor și perseverența infracțională a acestora care au

comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie.

În cauză nu se pot reține în

favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.,

având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite,

împrejurarea că D.D. ajutat de V.G.D. a spart geamul de la portiera dreapta a

autoturismului părții vătămate, oprit la stop și i-a sustras geanta cu acte și

bani și telefonul mobil. De asemenea, a fost avut în vedere profilul moral al

fiecărui inculpat care anterior au fost condamnați pentru fapte asemănătoare,

nu erau încadrați în muncă și își asigurau existența prin comiterea unor fapte

antisociale.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza  art. 385

15

pct. 1 lit. b) din

același cod, va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

Conform art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.D., timpul

arestării preventive de la 18 mai 2003 la 30 mai 2005 și se va constata că

inculpatul V.G.D. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații D.V.D. și V.G.D. împotriva deciziei penale nr.

85 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.V.D., timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 30 mai

2005.

Constată că inculpatul V.G.D.

este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurentul

inculpat D.V.D. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul

inculpat V.G.D. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2005.