ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1073/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față;

Din actele dosarului, rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 390/D/2001 pronunțată la 20

decembrie 2001 în dosarul penal nr. 7884/2001, Tribunalul Bacău, secția penală,

a aplicat inculpatului B.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., măsura educativă a internării într-un

institut medical educativ până la împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la

30 august 2001, și s-a revocat măsura.

S-a confiscat ciocanul corp delict.

Inculpatul și partea responsabilă civilmente B.M. au fost

obligați în solidar, la despăgubiri civile către Spitalele județean Bacău și

Bagdasar, partea vătămată C.E. nesolicitând pretenții civile.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt

următoarele:

În seara zilei de 27 februarie 2001, minorul B.A.M., elev,

pentru că lipsise de la liceu a fost certat de mama sa, partea vătămată C.E.

Supărat, fiul, după ce mama sa a adormit, a lovit-o de mai multe ori cu

ciocanul în cap.

Raportul de constatare medico-legal nr. 3278/2001 a arătat

că victima a prezentat plagă cranio-cerebrală postraumatică însoțită de

hemoragie dreaptă și apazie mixtă.

Din raportul de expertiză psihiatrică nr. 1355/2001 a

rezultat că minorul a acționat cu discernământ.

Ancheta socială a relevat cu privire la persoana și conduita

inculpatului minor că provine dintr-un mediu familial inadecvat structurii sale

psihice. După despărțirea părinților, inculpatul a rămas în grija mamei, care a

folosit metode educative necorespunzătoare dezvoltării fizice și psihice a

inculpatului, iar tatăl, s-a implicat insuficient.

Deși minorul a săvârșit fapta cu discernământ este un

suferind psihic, prezentând o personalitate dezarmonică de tip schizotim.

În cauză, s-a luat și situația școlară a inculpatului, au

fost audiați martorii: B.C., P.M., P.L., R.L., B.N., L.C., iar inculpatul a

recunoscut fapta.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr.

62 din 27 februarie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 551/2002 a admis

apelul părții responsabile civilmente sub aspectul laturii civile, aplicând

principiul după care ambii părinți răspund civil pentru faptele copiilor lor

producătoare de prejudicii materiale, menținând obligarea sa doar la jumătate

din cuantumul despăgubirilor cuvenite spitalelor.

Împotriva acestei decizii, partea responsabilă civilmente

B.F.M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând exonerarea sa de plata

oricăror despăgubiri sau cheltuieli și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău a declarat recurs, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen. S-a solicitat obligarea ambilor

părinți să suporte despăgubirile în solidar cu inculpatul minor.

Examinând hotărârile în raport de motivele invocate și față

de probele administrate și dispozițiile legale familiale aplicabile, se rețin

următoarele:

Obligația de creștere și educare a copilului revine

deopotrivă ambilor părinți (art. 101 C. fam.). Dacă aceștia conviețuiesc

împreună cu copilul obligația se execută în natură de ambii părinți.

Dacă minorul se află în îngrijirea și supravegherea unui

singur părinte, acesta este singurul care o mai îndeplinește în natură.

Obligația celuilalt, care nu locuiește împreună cu minorul se transformă în

aceea de a plăti pensie de întreținere. Întâlnirile sale cu minorul,

supravegherea rămân drepturi ale acestuia, nu obligații juridice (moral există,

dar nu conduc la același efect juridic).

Codul civil arată exact cine răspunde în astfel de situații:

cel ce are paza juridică (art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ.).

În cauza de față, mama, victimă, este aceea care avea

obligația juridică de a-l supraveghea (stabilită judecătorește, în baza legii,

în procesul de divorț).

Astfel, trebuie interpretate dispozițiile legale, aceasta

neechivalând și neavând nimic comun cu decăderea din drepturile și obligațiile

părintești.

Principiile din dreptul familiei nu se pot aplica în cauză,

înafara principiilor din dreptul civil (drept comun, aplicabil pentru

soluționarea laturii civile, în procesul penal), or, acestea arată că nu poți

fi răspunzător material pentru fapta prejudiciabilă a copilului cu care nu

locuiești.

Cu această argumentare este evidentă temeinicia recursului

declarat de partea responsabilă civilmente și aspectul nefondat al recursului

declarat de parchet, de altfel contradictoriu în formularea sa, față de

concluzie.

Conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

urmează a casa, atât decizia, cât și sentința și a-l exonera pe B.A.M. de plata

oricăror despăgubiri civile, dispărând astfel și solidaritățile.

Recursul declarat de parchet urmează a fi respins ca

nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul

Ministerului Justiției, conform art. 191 alin. final C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente

B.F.M. împotriva deciziei penale nr. 62 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel

Bacău, privind pe intimatul inculpat B.A.M.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 390 din 20

decembrie 2001 a Tribunalului Bacău numai cu privire la obligarea recurentului

în solidar cu inculpatul B.A.M. la despăgubiri civile către Spitalul Județean

Bacău și Spitalul Clinic de urgență „Prof. Dr. Bagdasar”, dispoziție pe care o

înlătură.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiași decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat B.A.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.