ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 231 din 4 iunie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul V.Ș.I. la 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.174 din același cod. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani. Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru partea civilă B.P.

și cu același titlu, a sumei de 8.243.304 lei pentru partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brașov. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 26 ianuarie 2001, inculpatul se afla în vizită la părinții săi, de față fiind B.P. și un prietent de familie, toți consumând alcool. La un moment dat, între inculpat și B.P. a avut loc o dispută verbală, în desfășurarea căreia V.Ș.I. l-a lovit în cap pe B.P. cu pumnii și cu piciorul încălțat, loviturile doborându-l pe podeaua încăperii. La data internării în spital, respectiv 27 ianuarie 2001, diagnosticul înscris pe foaia de observație întocmită pentru B.P., a fost „hematom subdural acut de emisfer stâng”, ulterior victima fiind supusă unei intervenții chirurgicale.

Certificatul medico-legal a înscris că partea vătămată a prezentat multiple leziuni faciale și o cicatrice post-operatorie în zona parieto-temporală stânga, cu lipsă de substanță osoasă, leziunile necesitând 30-35 zile de îngrijiri medicale și punând în primejdie viața. Completarea actului medical adusă prin adresa datată 15 mai 2001 a reținut că leziunile traumatice constatate „au fost produse, mai sigur, prin lovire directă cu corp dur și nu prin cădere-lovire de un corp dur”. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul. În această cale de atac, parchetul a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului. Apelantul inculpat și-a motivat calea de atac pe nelegala citare a părții vătămate, ceea ce, în opinia sa, i-a adus o vătămate, și pe greșita încadrare juridică a faptei, sens în care a solicitat completarea actului de expertiză medico-legală.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 260 din 10 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov. Împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul. Recursul declarat de parchet a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct.14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Inculpatul și-a motivat recursul declarat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct.10, pct. 17, pct. 21 și pct. 14 C. proc.

pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze dreptul său și să influențeze soluția procesului, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, judecata în primă instanță și în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat, sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 362 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pot face apel, inculpatul ... Art. 371 din același cod, prevede că instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel ... În cadrul limitelor arătate ... instanța este obligată ca, înafară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Alin. (3) al art. 378 C. proc. pen. prevede că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Raportând la cauză aceste dispoziții procedurale penale, se rețin următoarele: La filele 7 și 13 din dosarul instanței de apel (nr.1001/2003), se găsesc documentele prin care se atestă că inculpatul V.Ș. în termenul legal, a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 231 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Brașov. În aceste condiții, deși în considerentele încheierii pronunțată la 3 septembrie 2003 și ale deciziei penale nr. 260 din 1 octombrie 2003 se menționează examinarea și a apelului declarat de inculpat, hotărârea nu mai cuprinde și soluția privind apelul declarat de inculpat.

Instanța de apel nu s-a preocupat nici în considerente, de motivele de apel ale inculpatului. Ca atare hotărârea pronunțată în apel fiind nulă, în condițiile prevăzute de art.197 alin. (2) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat fiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) din același cod, vor fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul V.Ș.I. împotriva deciziei penale nr.260 din 1 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Brașov pentru rejudecarea apelurilor. Constată că inculpatul recurent este arestat în altă cauză. Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.