ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin

sentința penală nr. 231 din 4 iunie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe

inculpatul V.Ș.I.

la 6 ani

închisoare pentru tentativă la infracțiunea  de omor, prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art.174 din același cod.

În baza

art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durata de 3 ani.

Totodată,

s-a făcut aplicarea  art. 71 și a art. 64 C. pen.

Pe

latură civilă, în baza  art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost

obligat la plata sumei  de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru

partea civilă B.P. și cu același titlu, a sumei de 8.243.304 lei pentru partea

civilă Casa de  Asigurări de Sănătate Brașov.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În

seara zilei de 26 ianuarie  2001, inculpatul se afla în vizită la părinții săi,

de față fiind B.P. și un prietent de familie, toți consumând alcool.

La un

moment dat, între inculpat și B.P. a avut loc o dispută verbală, în

desfășurarea căreia V.Ș.I. l-a lovit în cap pe B.P. cu pumnii și cu piciorul

încălțat, loviturile doborându-l pe podeaua  încăperii.

La data

internării în spital, respectiv 27 ianuarie 2001, diagnosticul înscris pe foaia

de observație întocmită pentru B.P., a fost „hematom subdural acut de emisfer

stâng”, ulterior victima fiind supusă unei intervenții chirurgicale.

Certificatul

medico-legal a înscris că partea vătămată a prezentat multiple leziuni faciale

și o cicatrice post-operatorie în zona parieto-temporală stânga, cu lipsă de

substanță osoasă, leziunile necesitând  30-35 zile de îngrijiri medicale și

punând în  primejdie viața.

Completarea

actului medical adusă prin adresa  datată 15 mai 2001 a  reținut că leziunile

traumatice constatate „au fost produse, mai  sigur, prin  lovire directă cu

corp dur și nu prin cădere-lovire de un corp dur”.

Împotriva

sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul.

În

această cale de atac, parchetul  a criticat sentința pentru netemeinicia

pedepsei aplicată inculpatului.

Apelantul

inculpat și-a motivat calea de atac pe nelegala citare a părții vătămate, ceea

ce, în opinia sa, i-a adus o vătămate, și pe greșita încadrare juridică a

faptei, sens în care a solicitat completarea actului de  expertiză

medico-legală.

Curtea

de Apel Brașov, prin decizia penală  nr. 260 din 10 octombrie 2003, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de  Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Împotriva

hotărârii instanței de apel,  au declarat recursuri Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov și  inculpatul.

Recursul

declarat de parchet a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat  pedeapsă greșit individualizată,

în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Inculpatul

și-a motivat recursul  declarat pe cazurile de casare prevăzute de  art. 385

9

pct.10, pct. 17, pct. 21 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv instanța nu s-a

pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze dreptul  său și

să influențeze soluția procesului, faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică, judecata în primă instanță și în apel a avut loc fără

citarea legală a unei părți și s-a  aplicat pedeapsă greșit individualizată,

în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat, sunt

fondate pentru  următoarele considerente:

Potrivit

art. 362 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pot face apel, inculpatul ...

Art. 371

din același cod, prevede că instanța judecă apelul numai cu privire la persoana

care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel ... În

cadrul limitelor arătate ... instanța este obligată ca, înafară de temeiurile

invocate și cererile  formulate de apelant, să examineze cauza sub toate

aspectele de fapt și  de drept.

Alin. (3)

al art. 378 C. proc. pen. prevede că instanța este obligată să se  pronunțe

asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Raportând

la cauză aceste  dispoziții procedurale penale, se  rețin următoarele:

La

filele 7 și 13 din dosarul  instanței de apel (nr.1001/2003), se  găsesc

documentele prin care se atestă că inculpatul V.Ș.  în termenul legal, a

declarat apel  împotriva sentinței penale nr. 231 din 4 iunie 2003 a

Tribunalului Brașov.

În

aceste condiții, deși  în considerentele încheierii pronunțată la 3 septembrie

2003 și ale deciziei penale  nr. 260 din 1 octombrie 2003   se menționează

examinarea și a apelului  declarat de inculpat, hotărârea nu  mai cuprinde și

soluția privind  apelul declarat de inculpat. Instanța de apel nu s-a preocupat

nici în  considerente, de motivele de apel ale  inculpatului.

Ca

atare hotărârea pronunțată în  apel fiind nulă, în condițiile prevăzute de art.197

alin. (2) C. proc. pen., recursurile declarate  de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov și de inculpat fiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) din același cod, vor fi admise și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de

inculpatul V.Ș.I. împotriva deciziei penale nr.260 din 1 octombrie 2003 a

Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la Curtea de Apel Brașov pentru rejudecarea apelurilor.

Constată

că inculpatul recurent este arestat în altă cauză.

Onorariul

în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.