ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3032/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3032/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 314 din 17

septembrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul P.R. la pedeapsa

de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost obligat inculpatul la

20.000.000 lei daune materiale și 5.000.000 lei daune morale, către partea

civilă B.N.

A fost obligat inculpatul la

1.500.000 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu 24 aprilie

2001 și până la încetarea stării de nevoie, către aceeași parte civilă.

A fost obligat inculpatul să achite

părții civile Spitalul Clinic de Recuperare Neuromotorie Iași suma de 1.420.020

lei, Spitalului Clinic nr. 3 Iași suma de 2.570.519 lei și Spitalului de Adulți

Bârlad suma de 366.690 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

A fost obligat inculpatul la

6.575.000 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a menținut sechestrul asigurator

aplicat imobilului proprietatea exclusivă a inculpatului P.R., situat în satul

Ghireasa, județul Vaslui, înregistrat la Primăria comunei Mălușteni în

Registrul agricol I poziția 948, compus din casă de locuit, anexe gospodărești

și suprafața de 4.100 mp.

A fost obligat inculpatul la

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 23 aprilie 2001, la

căminul cultural din satul Ghireasa, județul Vaslui s-a organizat, conform

tradiției, o petrecere care marca sărbătoarea religioasă a Sf. Gheorghe.

La această petrecere au participat

mai multe persoane, printre care și inculpatul P.R., fratele acestuia, P.A. și

partea vătămată B.N.

Spre dimineață prin jurul orelor

3,30 – 4,00, s-a iscat un conflict între inculpatul P.R. și D.N., familiile

acestora aflându-se în dușmănie de mai mult timp. În acest context s-au creat

două tabere, una din care făcea parte inculpatul P.R., fratele său P.A., P.G.,

P.G., P.M. și alții și altă tabără care-l susțineau pe D.N.

Inculpatul P.R. înarmat cu un par

i-a aplicat numitului D.N. o lovitură în cap, luându-l prin surprindere.

La câțiva metri de locul respectiv

se afla și partea vătămată B.N., spre mijlocul sălii de dans, în partea

dreaptă. Inculpatul P.R., s-a apropiat apoi de partea vătămată B.N. și i-a

aplicat cu putere o lovitură cu parul în cap, în zona parietală stângă, partea

vătămată căzând, ca urmare a impactului. Apoi inculpatul a continuat să o

lovească cu parul peste diferite regiuni ale corpului.

În acel moment în conflict au

intervenit P.G., P.M. și P.F., care au lovit și ei pe partea vătămată peste

picioare și peste mâini. S-a produs învălmășeală, iar numitul R.M. a intervenit

și a scos pe partea vătămată până la ușă, unde a fost luată de D.G. și dusă

acasă.

În urma loviturii primite de la

inculpatul P.R., partea vătămată B.N. a fost internat în Spitalul Clinic nr. 3

Iași în perioada 26 aprilie – 7 mai 2001, prezentând diagnosticul de „hematom

extradural subacut temporo-parietal stânga subjacent unei linii de fractură

temporo-parietală”, fiind operat.

În constatarea medico-legală

traumatologică se arată că partea vătămată B.N. a prezentat un traumatism

cranian cu plăgi contuze, regiunea parietală stângă, fractură temporo-parietală

stânga și hematom extradural subacut temporo-parietal stânga operat.

S-a menționat că, leziunea suferită

la cap de partea vătămată a necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale pentru

vindecare și a pus în pericol viața părții vătămate, care a rămas cu o lipsă de

substanță osoasă.

Ulterior, în cursul cercetării

judecătorești prin Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 1388

din 27 mai 2003 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași s-a concluzionat

că partea vătămată B.N. a prezentat în luna aprilie 2001 un traumatism

cranio-cerebral cu plăgi contuze epicraniene, fractură craniană și hematom

extradural subacut, ce a necesitat intervenție chirurgicală, leziuni ce au

putut fi produse prin loviri cu corpuri dure și pot data din 24 aprilie 2001.

S-a arătat că partea vătămată a

necesitat 25-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, interval ce include

și perioada necesară protezării defectului osos cranian (cranio-plastie),

leziunea meningială punând în primejdie viața victimei.

Se precizează în expertiză că partea

vătămată prezintă la data actuală lipsă de substanță osoasă craniană de 4/5 cm

consecință a traumatismului din luna aprilie 2001, actualmente protezată și

hipoacuzie severă de percepție bilaterală și tulburări de vorbire, manifestări

anterioare traumatismului menționat, neputându-se stabili o legătură de

cauzalitate între leziunile traumatice amintite și deficitul funcțional auditiv

și de vorbire constatat în prezent.

De asemenea, potrivit baremului A.

lipsa de substanță osoasă craniană constituie infirmitate fizică chiar în

condițiile protezării defectului osos și reprezintă deficit funcțional cu

scăderea definitivă a capacității de muncă (invaliditate) de 20%.

Leziunea de la cap a fost cauzată de

inculpatul P.R., urmare loviturii cu parul.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel partea civilă B.N. și inculpatul P.R.

În apelul său partea civilă a

susținut că daunele morale acordate sunt prea reduse și nu reprezintă suferința

morală încercată. A solicitat majorarea daunelor materiale, iar daunele morale

să fie acordate în sumă de 500.000.000 lei.

Inculpatul a formulat următoarele

critici:

Nelegalitatea hotărârii de

condamnare, prin inexistența unor probe concludente care să conducă la

vinovăția sa.

Instanța a înlăturat declarațiile

martorilor propuși în apărare și a dat credit doar declarațiilor martorilor din

anturajul părții vătămate.

A mai susținut că martorii au arătat

că în îmbulzeala creată inculpatul a încercat să se apere de loviturile părții

vătămate, situație în care se impune achitarea.

Inculpatul a mai solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece fratele său a fost bătut și el

a fost lovit de partea vătămată și calcularea prestației periodice conform H.G.

nr. 231/2001, nr. 1037/2001 și nr. 1105/2002, potrivit cărora despăgubirile

periodice lunare nu pot depăși suma de 500.000 lei.

Inculpatul a mai cerut ridicarea

sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului său, deoarece acesta a

acceptat să despăgubească victima cu suma de 20.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 40 din 10

februarie 2004 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile declarate de

partea civilă B.N. și a inculpatului P.R.

S-a dispus desființarea în parte, în

latură civile și rejudecând, a fost majorat cuantumul daunelor morale de la

5.000.000 lei la 50.000.000 lei, către partea civilă B.N., fiind obligat

inculpatul P.R. la plata acestei sume.

A fost redusă de la 1.500.000 lei,

la 600.000 lei lunar, prestația periodică datorată părții civile B.N. de către

inculpat, începând cu data de 24 aprilie 2001 și până la ivirea unei cauze de

modificare sau de stingere a acestei obligații.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 2.062.400 lei,

reprezentând onorar avocat și cheltuieli de transport.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare, în sumă de câte 500.000 lei, în apelurile părți

civile și a inculpatului au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs partea civilă B.N., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor atacate și majorarea cuantumului daunelor morale și majorarea

pedepsei aplicate inculpatului.

În recursul său, inculpatul P.R. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, achitarea lui, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., deoarece fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei aplicate prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, apărătorul

inculpatului a solicitat calcularea sumelor stabilite ca prestații periodice

conform H.G. nr. 231/2001, H.G. nr. 1037/2001 și H.G. nr. 1105/2002, reducerea

cuantumului daunelor morale și înlăturarea măsurii sechestrului asigurator

aplicat asupra imobilului proprietatea recurentului inculpat.

Recursul declarat de partea civilă

este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.

Cererea formulată de partea civilă

prin care a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale se constată că este

întemeiată și urmează să fie admisă.

Temeiul răspunderii penale pentru

prejudiciile cauzate în urma săvârșirii unei infracțiuni îl constituie conform

art. 14 alin. (3) C. proc. pen., dispozițiile civile de drept material, care

reglementează răspunderea civilă delictuală și anume art. 998 – art. 1003 C.

civ., precum și cele de drept procesual civil.

Potrivit art. 998 C. civ., orice

faptă a omului care cauzează altuia prejudicii, obligă pe acela din a cărui

greșeală s-a cauzat a-l repara, iar conform art. 999 din același cod, omul este

responsabil numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar și pentru

acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Aceste texte de lege, care folosesc

termenul general de „prejudiciu” fără a distinge în raport de caracterul

material sau moral al acestuia, trebuie interpretat în sensul că urmează să fie

reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin fapte

ilicite.

Din certificatul medico-legal emis

la data de 17 august 2001 de Cabinetul medico-legal Vaslui rezultă că partea

vătămată B.N. a prezentat un traumatism cranian cu plagă contuză regiunea

parietală stânga, fractură temporo-parietală stângă și hematom extradulal

subacut temporo-parital stâng operat.

Traumatismul a pus în pericol viața

bolnavului, iar în urma traumatismului suferit acesta a rămas cu o lipsă de

substanță osoasă pe o suprafață de 5/4 cm și un sindrom contuzo-afazic

progresiv, ceea ce îi confirmă o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate.

De asemenea, prin concluziile

raportului de expertiză medico-legală traumatologică ale Institutului de

Medicină Legală Iași s-a atestat faptul că lipsa de substanță osoasă craniană

constituie o infirmitate fizică, chiar în condițiile protezării degetului osos

și reprezintă deficit funcțional cu scăderea definitivă a capacității de muncă

(invaliditate) de 20% conform baremului A.

În consecință, victima a suferit pe

lângă prejudiciul material și un prejudiciu moral, deoarece prin fapta comisă

de inculpat i-a fost cauzată o infirmitate fizică permanentă și definitivă,

care o împiedică să ducă o viață normală specifică vârstei sale de 42 ani,

astfel că valoarea daunelor morale stabilită de instanța de apel, se apreciază

că este prea redusă, urmând ca aceasta să fie majorată de la 5.000.000 lei la

250.000.000 lei.

În ce privește critica formulată de

partea civilă B.N. referitoare la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, în sensul că aceasta este prea mică în raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei comise de inculpat, se constată că nu este fondată

și urmează să fie respinsă.

La stabilirea și aplicarea pedepsei

de 4 ani închisoare inculpatului P.R., instanțele au acordat eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social

al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce

caracterizează persoana lui, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Cererea inculpatului prin care

solicită achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta reținută în sarcina lui nu

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat, se constată că nu este întemeiată și urmează să fie respinsă ca

atare.

Astfel, fapta inculpatului P.R. de a

aplica părții vătămate B.N. o lovitură cu un par în cap, în măsură să-i producă

acesteia o leziune care i-a pus viața în pericol, necesitând pentru vindecare

45-50 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Comiterea infracțiunii și vinovăția

inculpatului au fost dovedite cu certitudine de plângerea și declarația părții

vătămate, certificatul medico-legal, constatarea medico-legală traumatologică,

declarațiile martorilor D.V., Z.T., A.E., D.G., D.N. și I.M., raportul de

expertiză medico-legală traumatologică, fișa medicală, toate coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Așa fiind, se constată că în cauză

nu există temeiuri pentru achitarea inculpatului, în sensul solicitat, urmând

ca primul motiv formulat de acesta să fie respins ca nefondat.

De asemenea, în mod corect

instanțele au apreciat că susținerile inculpatului, în sensul că a comis fapta

sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, sunt lipsite de suport probator și pe cale de consecință,

nu pot fi aplicate dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În declarațiile lor, martorii D.N.,

I.M., D.G., A.E., Z.T. și D.V. au relatat faptul că inculpatul aflat în posesia

unei bâte, s-a apropiat de partea vătămată B.N., care se afla în acel moment

lipit de un perete al încăperii și care privea la modul în care se distrau

ceilalți tineri. Știind că victima este prietenă cu D.N., i-a aplicat acesteia

o lovitură cu parul în cap, urmată de căderea acesteia în genunchi, nemaiavând

timp să se apere sau să reacționeze în vreun fel.

Așadar, se constată că în cauză nu

există temeiuri pentru aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., urmând

ca cererea formulată de inculpat în acest sens, să fie respinsă.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului, aceasta a fost corect individualizată, instanțele acordând

semnificație tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei,

s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise,

modalitatea concretă a săvârșirii ei, precum și circumstanțele personale ale

inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut parțial săvârșirea faptei

și a fost de acord să despăgubească partea civilă, doar cu o sumă mai mică,

conform declarației date în cursul cercetării judecătorești.

Așa fiind, pedeapsa de 4 ani

închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vederea

reinserției lui în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut

de art. 52 C. pen.

În ce privește critica formulată de

inculpat referitor la modul de soluționare a laturii civile, se constată că

este nefondată.

Astfel, prin H.G. nr. 1037/2001, nr.

1105/2002 și nr. 1515/2003, salariile de bază minim brut garantate în plată au

fost de 1.750.000 lei lunar pentru perioada martie 2002 – 1 martie 2003,

2.500.000 lei de la 1 ianuarie 2003 și 2.800.000 lei de la 1 ianuarie 2004.

Se constată că nu poate fi primită

critica inculpatului de acordare pe tranșe a acestei sume de bani, atâta timp

cât nu a făcut dovada în sensul plății voluntare de către acesta.

Cum hotărârea penală devine

executorie la data rămânerii sale definitive, situație în care raportat și

inflației monetare despăgubirea periodică se va raporta la suma de 2.800.000

lei, reprezentând salariul de bază minim, conform H.G. nr. 1515/2003.

Așa cum în mod corect a apreciat

instanța de control judiciar, față de invaliditatea de 20% a părții civile,

acest cuantum a fost redus la suma de 600.000 lei lunar, începând cu 24 aprilie

2001 și până la ivirea unei cauze de modificare sau stingere a acestei

obligații.

Așadar, în cauză nu există motive

pentru reducerea cuantumului prestației periodice lunare la plata căreia a fost

obligat inculpatul către partea civilă, dar nici pentru majorarea ei.

Cererea inculpatului prin care

solicită ridicarea măsurii sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului

proprietatea sa, se constată că nu poate fi primită.

Potrivit art. 163 C. proc. pen.,

măsurile asiguratorii, iar în cursul procesului penal de procuror sau instanța

de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru,

a bunurilor mobile și imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune,

precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Verificând actele și lucrările

dosarului se constată că inculpatul nu a făcut dovada achitării nici uneia din

despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat către partea civilă, astfel

că ridicarea sechestrului asigurator nu se justifică, această măsură conferind

o garanție a efectuării integrale a plății.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de partea civilă B.N. să fie admis.

Se va casa decizia atacată numai cu

privire la cuantumul daunelor morale.

Se va majora cuantumul daunelor

morale de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei, urmând ca inculpatul P.R. să fie

obligat la plata acestei sume către partea civilă B.N.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.R.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea

civilă B.N. împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 februarie  2004 a Curții de

Apel Iași, privind pe inculpatul P.R.

Casează decizia atacată numai cu

privire la cuantumul daunelor morale.

Modifică cuantumul daunelor morale,

în sensul că le majorează de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei și obligă pe

inculpatul P.R. la plata acestei sume către partea civilă B.N.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.R. împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 februarie

2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.