ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1676/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373 din 1 octombrie 2002, Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe inculpatul M.L., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dispus deducerea duratei arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile părților civile Spitalul Județean Botoșani, suma de 2.665.712 lei și Spitalului Militar Iași, suma de 9.908.315 lei.

S-a luat act că partea vătămată C.V. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut, în fapt, că familiile inculpatului M.L. și a părții vătămate C.V. sunt vecine în comuna Rădăuți Prut, județul Botoșani și relațiile dintre acestea sunt tensionate de mai multă vreme. În ziua de 8 august 2001, aflând de la soția sa că a fost batjocorită de vecina C.S., inculpatul a pătruns în curtea acesteia, lovind-o și răsturnându-i în cap apa dintr-o cadă, pentru spălat rufe. C.S., mama părții vătămate C.V., l-a amenințat pe inculpat că va anunța poliția, plecând chiar spre sediul postului comunal.

Inculpatul s-a prezentat și el la poliție, însă nefiind nici un lucrător la post, a agresat-o din nou pe C.S., revenind apoi acasă. Între timp a sosit în localitate, în jurul orelor 19,30, partea vătămată C.V. care, aflând ce s-a întâmplat a mers la postul de poliție însoțit de martorul P.M., de unde, împreună cu mama sa și martorul sus-numit, a plecat spre casă. Trecând pe lângă locuința inculpatului M.L. și văzându-l în curte, partea vătămată s-a îndreptat spre acesta, intrând în curte pentru a-l întreba despre motivele agresării mamei sale. Inculpatul a reacționat violent, scoțând amenințător de la brâu un ciocan și încercând să o lovească pe partea vătămată. Întrucât aceasta a fugit, inculpatul a urmărit-o, lovind-o cu ciocanul în spate și după ce partea vătămată a reușit să iasă din curte a mai fost lovită cu același obiect în cap. Căzând în drum, partea vătămată a mai fost lovită o dată de inculpat cu ciocanul în cap și apoi cu picioarele peste corp.

La țipetele mamei părții vătămate, a ieșit din propria curte C.G., tatăl celui lovit care, cu o rangă, l-a amenințat pe inculpat și l-a determinat să fugă. Partea vătămată C.V. a fost internată succesiv, în perioadele 9-21 august 2001 și 12-13 septembrie 2001, în Spitalele Dorohoi, Botoșani și Militar Iași. Din Raportul de expertiză medico-legală al I.M.L. Botoșani rezultă că partea vătămată a suferit un traumatism cranian cu plagă contuză și fractură cu înfundare parietală stânga, necesitând 28-3o zile îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a concluzionat că leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

Pentru a stabili temeiul juridic al răspunderii penale a inculpatului, instanța a reținut că, în raport cu obiectul folosit în agresiune, apt de a produce moartea, intensitatea loviturilor aplicate și zona vitală vizată, făptuitorul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a realizat că aceasta se putea produce, acționând astfel cu intenție indirectă și săvârșind infracțiunea de tentativă la omor calificat. Împotriva hotărâri a declarat apel inculpatul M.L., solicitând schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și în subsidiar, o reducere mai accentuată a pedepsei ca efect al circumstanțelor atenuante reținute, precum și prin reținerea scuzei provocării.

Prin decizia penală nr. 390 din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că încadrarea juridică reținută de instanța de fond este corectă, că împrejurarea invocată ca scuză a provocării, respectiv că scandalul a fost inițiat de mama părții vătămate, nu subzistă, fapta imputată fiind săvârșită după trecerea unui timp îndelungat, când inculpatul nu se mai afla sub stăpânirea „puternicei tulburări sau emoții” cerută de art. 73 lit. b) C. pen. și, în sfârșit, că pedeapsa a fost individualizată ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, ca în precedent, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., reținerea și a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., produsă prin pătrunderea părții vătămate în curtea sa și reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt prevăzute de cazurile de casare de la art. 385 9 alin. (1), pct. 17, 17 1 și 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.

Situația de fapt a fost temeinic stabilită și corect reținută de către instanțe, aceasta rezultând fără echivoc din declarațiile martorilor P.M., D.I., D.O., C.S., C.G., M.A., U.G., certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală, coroborate cu declarațiile inculpatului care, însă indică locul aplicării loviturilor de ciocan asupra părții vătămate, în curtea sa. Această precizare a inculpatului este contrazisă de celelalte mijloace de probă, relevantă fiind declarația martorului P.M., persoană care nu face parte din familiile părților și care, prezentă la locul și în timpul săvârșirii faptei, a descris succesiunea actelor de violență așa cum a fost și reținută de instanțe. Este, de asemenea, corectă încadrarea juridică reținută, inculpatul executând material, acțiunea aptă să producă moartea părții vătămate și realizând, subiectiv, această posibilitate, pe care, dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Această concluzie rezultă din împrejurările concrete de săvârșire, inculpatul folosind la agresiune un ciocan, aplicând loviturile într-o zonă corporală de pericol maxim pentru viața victimei și producându-i acesteia un traumatism cranian cu fractura osului parietal cu înfundare. În cauză, nu sunt realizate condițiile provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum pretinde inculpatul cu referire la pătrunderea părții vătămate în curtea sa. Este temeinic stabilit că partea vătămată a intrat în curtea inculpatului fără să manifeste vreo intenție agresivă, ci doar de a discuta în legătură cu motivele violențelor săvârșite de acesta din urmă asupra numitei C.S. În acest context actul părții vătămate nu poate fi calificat ca ilicit, inculpatul nefăcând vreun reproș în legătură cu prezența acestuia în curtea sa, ci s-a folosit de acest prilej pentru a se răfui cu membrii familiei vecine, cu care se afla în conflict.

La aplicarea pedepsei s-a ținut seama de toate criteriile de individualizare, instanța luând în considerare și precedentul relațiilor dintre familiile părților, cât și conduita anterioară bună a inculpatului. Pedeapsa, astfel cum a fost aplicată, este justificată și necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Pentru toate cele de mai sus și întrucât nu se constată, nici din examinarea din oficiu a hotărârilor, existența vreunui caz de casare, recursul inculpatului M.L. urmează să fie respins ca nefondat. Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2002, la 2 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 390 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2002, la 2 aprilie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.