ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

137 din 8 mai 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.Șt. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. (b) și art. 76

lit. b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 175.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă D.T. A fost respins ca neîntemeiat

restul pretențiilor părții civile.

Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de

474.000 lei către Spitalul Municipal H. și la 8.540.481 lei către Spitalul

Clinic nr. 3 I.

În baza art. 118 lit. (b) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a unei lopeți, corp delict

folosit la săvârșirea faptei.

Tribunalul a reținut că, în dimineața zilei de 20

noiembrie 2000, inculpatul (vecin cu partea vătămată), fiind amenințat și

insultat de acesta, pe fondul unor relații anterioare de dușmănie, l-a lovit în

cap cu o lopată, cauzându-i o fractură craniană și dilacerare cerebrală,

leziuni care i-au pus în pericol viața părții vătămate D.T.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 223 din

11 iulie 2002, a admis apelul declarat de partea civilă D. T. împotriva

sentinței menționate, pe care a desființat-o în parte în privința laturii

civile. Rejudecând cauza sub acest aspect, a dispus obligarea inculpatului la

plata sumei de 25 milioane lei cu titlu de daune morale, către partea civilă.

Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul C.Șt.

În considerentele deciziei, curtea a apreciat că soluția

tribunalului este greșită doar sub aspectul modului de rezolvare a pretențiilor

civile formulate de partea vătămată. I s-au acordat daune morale părții civile,

care a rămas cu o infirmitate fizică (lipsă de substanță osoasă de aproximativ

7/4 cm în zona craniană), infirmitate care o privează de o viață normală.

Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru existența legitimei

apărări.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat

recurs, invocând existența legitimei apărări și a solicitat achitarea sa.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de

legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material

direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui

interes obștesc, care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat

ori interesul obștesc.

În speță, însă, inculpatul C.Șt. nu s-a aflat într-o

asemenea situație deoarece, deși au existat din partea victimei amenințări și

s-au proferat insulte la adresa inculpatului, acestea nu au constituit un atac

în sensul prevăzut de textul penal citat. Această atitudine a victimei a creat

doar o puternică tulburare inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de

provocare, circumstanță atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

(avută în vedere de instanțe la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului).

Victima nu se afla în curtea inculpatului, ci in drumul comunal, și a fost lovită

cu o lopată în cap de către inculpatul aflat în curtea sa. Prin urmare, fapta

nu a fost săvârșită pentru înlăturarea unui atac material, direct ori imediat

din partea victimei, ci a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice

tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Reținând că instanțele au aplicat corect prevederile

art. 73 lit. b) C. pen, iar nu pe cele ale art. 44 alin. (2) din același cod,

text invocat de recurent, dar inaplicabil în speță, recursul va fi respins, ca

nefondat

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen, recurentul

inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții

de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma

de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.