ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5148/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5148/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din actele dosarului, constată
următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentința penală
nr. 43 din 12 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul U.V. la 15 ani de
închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor
calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.
71 din același cod.
Inculpatul a fost menținut arestat,
iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă.
El a fost obligat la 10.500.000 lei
cheltuieli judiciare statului.
Instanța a reținut, în esență, că,
la data de 10 iulie 2002, inculpatul a avut o altercație cu vecinul său G.C.
(65 ani), pe care l-a ucis, aplicându-i numeroase lovituri de pumni și de
picioare, care i-au produs un traumatism cranio – cerebral, cu hematom subdural
acut și numeroase alte fracturi.
Inculpatul a declarat apel, cerând
redozarea pedepsei, deoarece a fost provocat de victimă, nu a intenționat să-i
suprime viața și regretă fapta.
Curtea de Apel Iași, prin decizia
penală nr. 231 din 19 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul, a dedus, în
continuare, detenția preventivă, a inculpatului și l-a obligat la 500.000 lei
cheltuieli judiciare statului.
Instanța de apel a avut în vedere
declarațiile martorilor D.M., R.G. și Z.V., care au arătat, constant, că
victima, bătrân și bolnav, nu l-a provocat pe inculpat și că acesta din urmă
i-a aplicat numeroase și intense lovituri, în ciuda rugăminților celui agresat
de a fi cruțat. „Motivul” agresiunii a fost un pripon, pe care inculpatul nu-l
găsea.
Prin recursul de față, inculpatul
critică decizia, cerând reducerea pedepsei.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanță a reținut corect
situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa
aplicată inculpatului.
Nu sunt temeiuri că această pedeapsă
să fie redusă.
Fapta inculpatului este gravă.
Lui i s-a aplicat pedeapsa minimă
prevăzută de art. 175 C. pen.
Din oficiu, nu se constată motive de
casare care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin
respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
inculpatul U.V. împotriva deciziei penale nr. 231 din 19 iunie 2003 a Curții de
Apel Iași, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 iulie 2002, la 12
noiembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 noiembrie 2003.