ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1165 din 15 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul H.V., în temeiul dispozițiilor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen. Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei, din care 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu. S-a reținut că petiționarul H.V.

se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, perversiune sexuală și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., art. 201, raportat la art. 200 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispusă prin sentința nr. 157 din 2 aprilie 1998 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1995 din 20 mai 1999 a Curții Supreme de Justiție. Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei, arătând că mama sa este bolnavă, iar locuința necesită reparații pe care le poate executa el însuși, fiind calificat ca zidar.

Instanța de fond a reținut că, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care să impună întreruperea pedepsei aplicată acestuia. Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 105/ A din 16 februarie 2004, care l-a obligat pe H.V. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul H.V., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este întemeiat.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. Ancheta socială întocmită de Primăria sectorului 6 București și depusă la dosarul cauzei, reține că mama inculpatului locuiește împreună cu mai mulți membri ai familiei sale într-un imobil format dintr-o singură cameră, aflat în stare avansată de deteriorare. H.R., în vârstă de 53 ani este casnică și are probleme de sănătate. Condițiile materiale ale familiei inculpatului sunt precare, dar nu sunt de natura unor împrejurări speciale. Întreruperea executării pedepsei condamnatului nu ar rezolva favorabil situația familiei sale, iar continuarea executării acesteia nu îl pune pe condamnat sau familia sa unor consecințe deosebit de grave.

Prin urmare, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul H.V. este neîntemeiată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) c. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 105/ A din 16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2004.