ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1165 din 15 decembrie

2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul H.V., în

temeiul dispozițiilor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen.

Condamnatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei, din care 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

S-a reținut că petiționarul H.V. se

află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

de viol, perversiune sexuală și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute

de art. 197 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C.

pen., art. 201, raportat la art. 200 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 75 lit. c) C. pen., art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispusă prin sentința nr. 157

din 2 aprilie 1998 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 1995 din 20 mai 1999 a Curții Supreme de Justiție.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei, arătând că mama sa este bolnavă, iar

locuința necesită reparații pe care le poate executa el însuși, fiind calificat

ca zidar.

Instanța de fond a reținut că, în

cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave pentru condamnat

sau familia sa și care să impună întreruperea pedepsei aplicată acestuia.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin

decizia nr. 105/ A din 16 februarie 2004, care l-a obligat pe H.V. la 600.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul H.V., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este întemeiat.

Din analiza probelor administrate în

cauză rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ancheta socială întocmită de

Primăria sectorului 6 București și depusă la dosarul cauzei, reține că mama

inculpatului locuiește împreună cu mai mulți membri ai familiei sale într-un

imobil format dintr-o singură cameră, aflat în stare avansată de deteriorare.

H.R., în vârstă de 53 ani este casnică și are probleme de sănătate.

Condițiile materiale ale familiei

inculpatului sunt precare, dar nu sunt de natura unor împrejurări speciale.

Întreruperea executării pedepsei condamnatului nu ar rezolva favorabil situația

familiei sale, iar continuarea executării acesteia nu îl pune pe condamnat sau

familia sa unor consecințe deosebit de grave.

Prin urmare, cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de condamnatul H.V. este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând dispozițiile art. 192 alin.

(2) c. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 105/ A din 16

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2004.