ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1132/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2145/2004 la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul I.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 435 din 4 iulie 2000 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 818 din 16 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că imobilul în care locuiesc părinții săi se află într-o stare avansată de degradare, necesitând reparații urgente, acest lucru putând fi făcut de către el, întrucât este de meserie zidar.

În cauză a fost efectuată ancheta socială din care rezultă că părinții condamnatului sunt persoane relativ tinere, mama acestuia având și o pensie de 1.481.428 lei, apreciindu-se că eventualele reparații ce necesită imobilul în care locuiesc, pot fi făcute de către tatăl acestuia, ajutat de soția și fiică (sora condamnatului). Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1216 din 30 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat, pe care l-a obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat că din moment ce din referatul de anchetă socială nu rezultă că prezența sa la domiciliu este absolut necesară, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc.

pen., iar cererea de întrerupere a executării pedepsei este nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul I.G., susținând că, în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei din moment ce familia sa se află într-o situație ce necesită ajutorul său, respectiv efectuarea unor lucrări la imobilul în care aceasta locuiește. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 900/ A din 25 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că motivul invocat, respectiv pentru a-și ajuta familia, respectiv pentru o reconstrui casa, în care aceasta locuiește, nu se încadrează în dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., deoarece motivul invocat nu constituie o împrejurare specială care să ducă la concluzia că executarea în continuare a pedepsei ar avea, pentru sine sau familie, consecințe grave. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul I.G., care a reiterat motivul invocat și la judecata în fond și apel și anume necesitatea întreruperii executării pedepsei pentru a-și ajuta familia în reconstrucția și repararea casei, aflată într-o stare avansată de degradare. Recursul declarat de condamnat este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod justificat, instanțele de fond și apel au apreciat că în cauză motivul invocat, reconstrucția și repararea casei în care locuiesc părinții condamnatului, nu constituie un motiv de întrerupere a executării pedepsei, în sensul arătat de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., întrucât această situație nu constituie o împrejurare specială care să ducă la concluzia existenței unor consecințe grave atât pentru el cât și familia sa. În concluzie, recursul declarat de condamnat fiind nefondat, urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 900/ A din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2005.