ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1132/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr. 2145/2004 la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul

I.G.

a solicitat întreruperea

executării pedepsei de 11 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 435 din 4 iulie 2000 a Tribunalului București, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 818 din 16 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii,

condamnatul a arătat că imobilul în care locuiesc părinții săi se află într-o

stare avansată de degradare, necesitând reparații urgente, acest lucru putând

fi făcut de către el, întrucât este de meserie zidar.

În cauză a fost efectuată

ancheta socială din care rezultă că părinții condamnatului sunt persoane

relativ tinere, mama acestuia având și o pensie de 1.481.428 lei, apreciindu-se

că eventualele reparații ce necesită imobilul în care locuiesc, pot fi făcute

de către tatăl acestuia, ajutat de soția și fiică (sora condamnatului).

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1216 din 30 septembrie 2004, a respins,

ca nefondată, cererea formulată de condamnat, pe care l-a obligat la plata

sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a arătat că din moment ce din referatul de anchetă

socială nu rezultă că prezența sa la domiciliu este absolut necesară, în cauză

nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar cererea de

întrerupere a executării pedepsei este nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul I.G., susținând că, în mod nejustificat i-a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei din moment ce familia sa

se află într-o situație ce necesită ajutorul său, respectiv efectuarea unor

lucrări la imobilul în care aceasta locuiește.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 900/ A din 25 decembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că motivul

invocat, respectiv pentru a-și ajuta familia, respectiv pentru o reconstrui

casa, în care aceasta locuiește, nu se încadrează în dispozițiile art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece motivul invocat nu

constituie o împrejurare specială care să ducă la concluzia că executarea în

continuare a pedepsei ar avea, pentru sine sau familie, consecințe grave.

Decizia curții de apel a

fost atacată cu recurs de către condamnatul I.G., care a reiterat motivul

invocat și la judecata în fond și apel și anume necesitatea întreruperii

executării pedepsei pentru a-și ajuta familia în reconstrucția și repararea

casei, aflată într-o stare avansată de degradare.

Recursul declarat de

condamnat este nefondat.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că în mod justificat, instanțele de fond și

apel au apreciat că în cauză motivul invocat, reconstrucția și repararea casei

în care locuiesc părinții condamnatului, nu constituie un motiv de întrerupere

a executării pedepsei, în sensul arătat de art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât această situație nu constituie o împrejurare specială care să ducă la

concluzia existenței unor consecințe grave atât pentru el cât și familia sa.

În concluzie, recursul

declarat de condamnat fiind nefondat, urmează a fi respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 900/ A din

25 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 15 februarie 2005.