ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 959/2004

HOTĂRÂRE
18.02.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 959/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 832 din 19

decembrie 2000, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul B.L.V., în

baza art. 208art. 209 alin. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., la 8 ani închisoare,

cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 40 milioane lei despăgubiri către partea civilă G.J., luând act că

celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile.

Instanța a reținut, în fapt, că, în

perioada ianuarie 1999 – ianuarie 2000, inculpatul a sustras, repetat din

locuințele părților vătămate D.V., V.V., G.J., K.C. și M.F., bunuri în valoare

de aproximativ 70.000.000 lei.

Apelul declarat de inculpat

împotriva hotărârii sus-menționate a fost respins ca tardiv prin decizia penală

nr. 713 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București.

Instanța de control judiciar a

reținut că inculpatul a declarat apelul la data de 9 octombrie 2003.

Făcând verificări la Biroul Executări

Penale al Tribunalului București, instanța de apel a constatat, pe baza

referatului, că la data de 18 ianuarie 2001, hotărârea instanței de fond a

rămas definitivă prin neapelare și că la data de 20 decembrie 2000, a fost

comunicat extras de pe dispozitivul hotărârii inculpatului la locul de detenție

de la acea dată, respectiv arestul D.G.P.M.B.

Asemeni, s-a reținut că în cauză a

fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1077 din 18 ianuarie 2001,

comunicat inculpatului, care confirmă primirea acestuia la 2 februarie 2001,

prin administrația locului de detenție de la D.G.P.M.B.

Față de cele menționate, s-a constat

că apelul a fost declarat după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege

pentru exercitarea acestei căi de atac.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate inculpatul a declarat recurs, susținând oral netemeinicia

hotărârii atacate sub aspectul constatării tardivității apelului declarat,

deoarece nu a primit și nici nu a semnat de primirea hotărârii instanței de

fond.

Verificând hotărârea criticată în

raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., termenul de declarare a apelului pentru inculpatul deținut curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv, care se face conform art. 182, cu referire

la art. 181 C. proc. pen., respectiv cu dovada de primire sub semnătură.

Raportând aceste dispoziții legale

la situația din cauză, se constată că la dosar nu există nici o dovadă că i s-a

comunicat inculpatului copia de pe dispozitivul hotărârii instanței de fond.

Referatul invocat de instanța de

apel, atestă doar că s-a comunicat inculpatului la locul de detenție, respectiv

Arestul D.G.P.M.B., la 20 decembrie 2000 extrasul sentinței penale nr. 832 din

19 decembrie 2000, fără însă să se confirme sau să se facă dovada că actul a și

fost primit de către inculpat.

Asemenea, nu rezultă din nici o

dovadă că inculpatul ar fi primit mandatul de executarea pedepsei, confirmarea

fiind doar pentru primirea actului de către administrația locului de deținere.

Față de cele ce preced, constatând

că nu există la dosar dovezi de primire, de către inculpat, a copiei de pe

dispozitivul sentinței penale nr. 832 19 decembrie 2000 a Tribunalului

București, dată de primire care inițiază curgerea termenului de declarare a

apelului, se concluzionează că apelul declarat de inculpat la 9 octombrie 2003

este în termen.

De urmare, admițând recursul

inculpatului, se va dispune casarea deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei la Curtea de Apel București pentru rejudecare.

Admite recursul declarat de

inculpatul B.L.V. împotriva deciziei penale nr. 713 din 27 noiembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează hotărârea atacată.

Trimite cauza pentru rejudecare la

Curtea de Apel București.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1722/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 853 din 23 septembrie 2002, Tribunalul București, secția I a penală, a condamnat pe inculpatul J.I.A. la 5 ani închisoare și 2 ani inter
ÎCCJ 2004-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6573/2004
300 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest și i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv începând cu data de 09 noiembrie 2003 potrivit art. 88 C. pen. Latura civilă a cauzei s-a menționat că a fost soluționată în
ÎCCJ 2003-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2003
R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.I. împotriva deciziei penale nr.460/A din 23 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul inculpat R.I., aflat în stare de arest
ÎCCJ 2004-09-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4380/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 16 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, inculpatul I.F. a fost condamnat după cum urmează: - 5 ani închisoare, pentru
ÎCCJ 2004-08-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4284/2004
34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3
Sursă