ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6573/2004

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 792

din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul P.F. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat

preventiv începând cu 19 noiembrie 2003.

În baza art. 116 C. pen., i

s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță de a se mai afla pe raza municipiului

București pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile I.B.A., suma de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

A mai fost obligat

inculpatul, la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, ce

se avansează din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de lucrările de la dosar, a reținut următoarea

situație de fapt.

În noaptea de 18 noiembrie

2003, inculpatul P.F. împreună cu o persoană cu numele de M., rămasă

necunoscută și față de care s-a dispus disjungerea se aflau în zona Ferentari

și au făcut apel la partea vătămată I.B.A., taximetrist, să-i transporte în

zona Republica. Când au ajuns pe str. Gh. Doja din cartierul 23 August,

persoana cu numele de M. i-a cerut părții vătămate să oprească taxiul, iar după

ce a oprit, a amenințat-o cu un cuțit, solicitându-i să-i dea banii, stația de

emisie recepție, radio-casetofonul și telefonul mobil.

În aceste condiții partea

vătămată, de teamă, a demontat rodio-casetofonul, iar inculpatul P.F. care se

afla lângă șofer i-a luat telefonul mobil, stația de emisie-recepție și banii

în sumă de 2.000.000 lei, iar numitul M. care ocupa scaunul din spatele

șoferului i-a luat cheile de la autoturism pentru a o împiedica să ceară

ajutor.

După comiterea infracțiunii,

cei doi au fugit și a fost depistat numai inculpatul, asupra căruia s-au găsit

bunurile sustrase, care au fost restituite părții vătămate.

În contextul situației de

fapt expuse și reținute s-a dat activității materiale desfășurate de inculpat

încadrarea juridică arătată în prima parte a considerentului prezentei decizii

și a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani măsura de

siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

La individualizarea și

aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile

înscrise în art. 72 C. pen., astfel încât pedeapsa aplicată să fie de natură să

ducă la reeducarea sa.

Reținând, că nu au încetat

cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului, că acestea

subzistă în continuare, în temeiul art. 160 lit. b) și art. 300 C. proc. pen.,

a fost menținută starea de arest și i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul

executat preventiv începând cu data de 09 noiembrie 2003 potrivit art. 88 C.

pen.

Latura civilă a cauzei s-a

menționat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14

și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 și 999 C. civ., fiind obligat

inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, ce

reprezintă suma de 2.000.000 lei sustrasă prin amenințare și degradările aduse

la celelalte bunuri însușite și restituite părții civile, sumă la care

inculpatul a achiesat fiind de acord să o despăgubească pe partea civilă.

Potrivit art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către inculpat, pe

motiv că în cauză a fost pronunțată o hotărâre vădit nelegală și esențial

netemeinică, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în raport de

prevederile art. 72 C. pen.

S-a dezvoltat acest motiv,

arătându-se că pedeapsa aplicată este mare, exagerată și nu s-a ținut seama de

poziția sa sinceră, cum și de faptul că a înțeles să despăgubească pe partea

vătămată constituită parte civilă cu suma pretinsă.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat,

de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din

oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și prin decizia penală nr.

607/ A din 19 august 2004, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Sentința și decizia au fost

atacate cu recurs de către inculpat, potrivit art. 385

3

C. proc.

pen., pe motiv că hotărârile sunt netemeinice, referitoare la faptul că nu i

s-au aplicat circumstanțe atenuante personale, față de faptul că, este

infractor primar, a recunoscut și regretat comiterea infracțiuni și că a înțeles

să despăgubească pe partea civilă cu suma pretinsă, cu titlu de despăgubiri

civile.

Examinând recursul declarat,

în raport de motivul de recurs invocat care constituie caz de casare, în sensul

pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., de actele și lucrările de la

dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, se constată că recursul de

față este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai

jos.

Instanțele, pe baza

lucrărilor de la dosar, au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste,

drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii

corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului,

a rezolvării laturii civile, dar și din punct de vedere a răspunderii penale a

inculpatului prin aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare.

La individualizarea

pedepsei, instanțele au avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C.

pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise,

împrejurările și modul în care a fost comisă și care constituie circumstanțe

agravante de fapt și de drept, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și care

sunt cuprinse între 7 ani și 20 de ani închisoare, dar și datele personale ale

inculpatului.

Prin urmare, nu sunt

temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante personale

prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., față de gravitatea faptei comise că

inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate totală, în sensul că nu a dat date

suficiente pentru a fi identificat celălalt făptuitor cu numele de M., că

anterior comiterii acestei infracțiuni a mai comis o infracțiune de furt pentru

care i s-a aplicat o sancțiune administrativă de 2.000.000 lei și că deși are

numai un copil rezultat din concubinaj, pentru a-și ușura situația, a declarat

că are 5 copii în întreținere.

Toate aceste elemente vizând

datele personale ale inculpatului concluzionează că acesta nu dă dovadă de

sinceritate totală, că prezintă o periculozitate socială sporită în raport de

chestiunile evidențiate mai sus, astfel încât nu sunt incidente prevederile

art. 74 și art. 76 C. pen.

De altfel, pedeapsa de 8 ani

închisoare, nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind orientată către limita

minimă prevăzută de lege, care este de 7 ani închisoare și reflectă gravitatea

faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură

să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C.

pen.

Prin urmare, motivul de

recurs invocat, nu constituie caz de casare, iar din oficiu, nu se constată

cazuri din cele prevăzute la art. 385

9

C. proc. pen., care să ducă

la reformarea hotărârilor, astfel că recursul declarat, se va respinge ca

nefondat în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce în continuare

detenția.

Văzând și dispozițiile art.

189 și următoarele C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul penal declarat de inculpatul P.F., împotriva deciziei penale nr. 607/

A din 19 august 2004, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și a

sentinței penale nr. 792 din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București,

secția I-a penală, pe care le menține ca fiind legale și temeinice.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 08

decembrie 2004.

Obligă pe

recurentul-inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru

apărare din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 decembrie 2004.