ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5556/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 895 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul S.R. la nouă ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 596 zile din sancțiunea de cinci ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 14 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului București, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată dispunându-se în final ca S.R.

să execute nouă ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 6 mai 2003, la zi. Instanța de fond a luat act că partea vătămată, B.M.I., nu s-a constituit parte civilă și în baza art. 118 lit. a) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, în folosul statului suma de 1.500.000 lei. Inculpatul a mai fost obligat la 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în ziua de 21 aprilie 2003, inculpatul S.R. împreună cu o cunoștință C. se aflau la intersecția străzii Spătaru Preda cu Calea Ferentari și au oprit un taxi condus de partea vătămată.

Inculpatul s-a așezat pe scaunul dreapta față, iar numitul C., în spate și i-au cerut părții vătămate să-i ducă în Ferentari, iar ulterior a oprit în dreptul imobilului din strada Gheorghe Vistea, urmând să-și continue drumul spre Apărătorii Patriei. După ce au coborât din autoturism și au discutat cu câțiva tineri, în timp ce taxiul aștepta, motivează prima instanță, inculpatul și numitul C. au urcat în mașină ocupând aceleași poziții și în timp ce victima a întors capul, S.R. l-a lovit în abdomen, având un cuțit în mâna dreaptă, și întrucât partea vătămată a opus rezistență, l-a lovit din nou, cu cuțitul, dar a nimerit catarama curelei. Instanța a mai constatat că partea vătămată a ripostat lovind inculpatul cu capul în nas, numitul C. a părăsit mașina, iar inculpatul după ce a sustras radiocasetofonul din autoturism și ceasul de la mâna victimei a fugit din taxi.

Partea vătămată a părăsit locul faptei și a anunțat dispeceratul despre acest eveniment care a fost consemnat în procesul verbal încheiat la ieșirea din tură. Din autoturismul taxi condus de partea vătămată, au fost ridicate șapte fragmente de urme papilare, iar două din acestea ridicate de pe exteriorul ramei portierei dreapta față, partea de sus și de pe geamul deflector al portierei dreapta spate, pe exterior, au fost create de mâna dreaptă și de zona digito-palmară de la mâna dreaptă ale lui S.R., astfel cum se concluzionează în raportul de constatare tehnico-științifică. Partea vătămată a recunoscut inculpatul din planșele foto și din grup, în prezența martorului asistent M.C., iar testul poligraf a stabilit că a fost sinceră în declarații.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 608/ A din 19 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal inculpatul S.R. care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, singura probă în cauză, declarația părții vătămate fiind nesinceră. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate invocând drept motiv prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și a reținut în mod just vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Infracțiunea de tâlhărie a fost corect reținută pe baza recunoașterii parțiale a inculpatului, în instanță, că s-a deplasat în ziua de 21 aprilie 2003 împreună cu o altă persoană care nu a fost identificată, cu taxiul condus de partea vătămată B.M.I. și că nu a plătit contravaloarea transportului. Împrejurarea că inculpatul a călătorit cu taxiul condus de partea vătămată în ziua comiterii infracțiunii, rezultă și din faptul că după ce aceasta a amenințat dispeceratul firmei și organele de poliție, de pe autoturism au fost ridicate șapte fragmente de urme papilare. Astfel cum se concluzionează în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 153041 din 5 mai 2003, efectuat de D.G.P.

a municipiului București: urmele papilare ridicate de pe exteriorul ramei portierei drepte față partea de sus la plafon și urma papilară ridicată de la geamul deflector al portierei dreapta spate, pe exterior au fost create de degetul mijlociu de la mâna dreaptă și de zona digito-palmară de la mâna dreaptă a lui S.R. Părții vătămate i-au fost prezentate de către organele de poliție albume foto cu persoanele predispuse să comită infracțiuni ocazie cu care l-a indicat pe inculpat ca autor al faptei deduse judecății. Totodată B.M.I. l-a recunoscut pe inculpat, în momentul în care i-a fost prezentat într-un grup de persoane ca fiind cel care, prin violență l-a deposedat de ceasul de la mână și radiocasetofonul auto.

În raport de probele analizate se constată că fapta inculpatului este dovedită fiind corect reținută, iar condamnarea este legală. În ceea ce privește pedeapsa aplicată recurentului, aceasta a fost just individualizată, conform prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen. La stabilirea pedepsei instanțele au ținut seama de gravitatea faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei precum și de persoana inculpatului. S.R. nu a recunoscut comiterea infracțiunii și este recidivist fiind condamnat anterior la 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 14 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului București. Așa fiind, se constată că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, critica din recurs, formulată în acest sens, fiind neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul S.R. să fie respins ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă începând cu data de 6 mai 2003 la zi. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 608/ A din 19 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Compută detenția preventivă de la 6 mai 2003 la 27 octombrie 2004. Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2004.