ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5556/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 895 din 30

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul S.R. la nouă ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 596 zile din

sancțiunea de cinci ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 14 din 11

ianuarie 2000 a Tribunalului București, rest care a fost contopit cu pedeapsa

aplicată prin hotărârea atacată dispunându-se în final ca S.R. să execute nouă

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

arestarea preventivă de la 6 mai 2003, la zi.

Instanța de fond a luat act că

partea vătămată, B.M.I., nu s-a constituit parte civilă și în baza art. 118

lit. a) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, în folosul statului suma de

1.500.000 lei.

Inculpatul a mai fost obligat la

1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că în ziua de 21 aprilie 2003, inculpatul S.R. împreună cu

o cunoștință C. se aflau la intersecția străzii Spătaru Preda cu Calea

Ferentari și au oprit un taxi condus de partea vătămată.

Inculpatul s-a așezat pe scaunul

dreapta față, iar numitul C., în spate și i-au cerut părții vătămate să-i ducă

în Ferentari, iar ulterior a oprit în dreptul imobilului din strada Gheorghe

Vistea, urmând să-și continue drumul spre Apărătorii Patriei.

După ce au coborât din autoturism și

au discutat cu câțiva tineri, în timp ce taxiul aștepta, motivează prima

instanță, inculpatul și numitul C. au urcat în mașină ocupând aceleași poziții

și în timp ce victima a întors capul, S.R. l-a lovit în abdomen, având un cuțit

în mâna dreaptă, și întrucât partea vătămată a opus rezistență, l-a lovit din

nou, cu cuțitul, dar a nimerit catarama curelei.

Instanța a mai constatat că partea

vătămată a ripostat lovind inculpatul cu capul în nas, numitul C. a părăsit

mașina, iar inculpatul după ce a sustras radiocasetofonul din autoturism și

ceasul de la mâna victimei a fugit din taxi.

Partea vătămată a părăsit locul

faptei și a anunțat dispeceratul despre acest eveniment care a fost consemnat

în procesul verbal încheiat la ieșirea din tură.

Din autoturismul taxi condus de

partea vătămată, au fost ridicate șapte fragmente de urme papilare, iar două

din acestea ridicate de pe exteriorul ramei portierei dreapta față, partea de

sus și de pe geamul deflector al portierei dreapta spate, pe exterior, au fost

create de mâna dreaptă și de zona digito-palmară de la mâna dreaptă ale lui

S.R., astfel cum se concluzionează în raportul de constatare

tehnico-științifică.

Partea vătămată a recunoscut

inculpatul din planșele foto și din grup, în prezența martorului asistent M.C.,

iar testul poligraf a stabilit că a fost sinceră în declarații.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia penală nr. 608/ A din 19 august 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal inculpatul S.R. care invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a susținut că nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, singura probă în cauză, declarația

părții vătămate fiind nesinceră.

În subsidiar inculpatul a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate invocând drept motiv prevederile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și a reținut în

mod just vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate în

cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Infracțiunea de tâlhărie a fost

corect reținută pe baza recunoașterii parțiale a inculpatului, în instanță, că

s-a deplasat în ziua de 21 aprilie 2003 împreună cu o altă persoană care nu a

fost identificată, cu taxiul condus de partea vătămată B.M.I. și că nu a plătit

contravaloarea transportului.

Împrejurarea că inculpatul a

călătorit cu taxiul condus de partea vătămată în ziua comiterii infracțiunii,

rezultă și din faptul că după ce aceasta a amenințat dispeceratul firmei și

organele de poliție, de pe autoturism au fost ridicate șapte fragmente de urme

papilare.

Astfel cum se concluzionează în

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 153041 din 5 mai 2003, efectuat

de D.G.P. a municipiului București: urmele papilare ridicate de pe exteriorul

ramei portierei drepte față partea de sus la plafon și urma papilară ridicată

de la geamul deflector al portierei dreapta spate, pe exterior au fost create

de degetul mijlociu de la mâna dreaptă și de zona digito-palmară de la mâna

dreaptă a lui S.R.

Părții vătămate i-au fost prezentate de către

organele de poliție albume foto cu persoanele predispuse să comită infracțiuni

ocazie cu care l-a indicat pe inculpat ca autor al faptei deduse judecății.

Totodată B.M.I. l-a recunoscut pe

inculpat, în momentul în care i-a fost prezentat într-un grup de persoane ca

fiind cel care, prin violență l-a deposedat de ceasul de la mână și

radiocasetofonul auto.

În raport de probele analizate se

constată că fapta inculpatului este dovedită fiind corect reținută, iar

condamnarea este legală.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată recurentului, aceasta a fost just individualizată, conform

prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

La stabilirea pedepsei instanțele au

ținut seama de gravitatea faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei

precum și de persoana inculpatului.

S.R. nu a recunoscut comiterea

infracțiunii și este recidivist fiind condamnat anterior la 5 ani închisoare

prin sentința penală nr. 14 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului București.

Așa fiind, se constată că nu există

temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, critica din recurs,

formulată în acest sens, fiind neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul S.R. să fie respins ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

arestarea preventivă începând cu data de 6 mai 2003 la zi.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 608/ A din 19 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Compută detenția preventivă de la 6

mai 2003 la 27 octombrie 2004.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 octombrie 2004.