ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 287 din 29 septembrie 2003, Tribunalul Mehedinți, alături de alți 4 inculpați, a condamnat și pe inculpatul B.I. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., aceiași inculpați au fost condamnați la pedeapsa de câte 7 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca fiecare dintre cei doi inculpați să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, în condițiile aplicării art. 64 și art. 71 C. pen.

S-au dedus din pedepsele aplicate fiecăruia, perioadele executate în arest preventiv, începând cu 24 aprilie 2003, la zi, iar, totodată, s-au prelungit măsurile preventive cu încă 30 zile, de la 29 septembrie 2003, la 28 octombrie 2003. S-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, următoarele: În seara zilei de 23 aprilie 2003, inculpații L.F.C., B.I., D.I., S.D.G. și L.G. (acesta fiind minor), s-au aflat la barul din comuna Vânători, județul Mehedinți, unde au consumat băuturi alcoolice, ocazie cu care, au întâlnit pe părțile vătămate P.G. și D.C., ce erau militari în termen la o unitate militară din orașul Vânju Mare, același județ Mehedinți.

Întrucât s-au aflat la o masă alăturată cu cea a părților vătămate, inculpații au putut auzi faptul că aceștia urmează să se reîntoarcă la unitatea militară, dar și faptul că cei doi au asupra lor bani și bunuri. Aceste elemente au determinat pe inculpați să propună părților vătămate transportarea cu mașina lor la unitatea militară, însă părțile vătămate au refuzat, acceptând în acest sens, oferta martorului G.M.I., întrucât acesta nu le ceruse bani în schimbul transportului. În jurul orelor 24,00, părțile vătămate au părăsit barul respectiv, plecând cu autoturismul martorului G.M., care era însă condus de martorul Z.A. Deplasarea părților vătămate s-a făcut până în comuna Punghina, unde aceștia au fost lăsați în apropierea depozitului de muniție al unității militare, însă, până în locul respectiv, autoturismul cu care se deplasaseră părțile vătămate fusese urmărit permanent de un autoturism în care se aflau inculpații.

Oprind în apropierea militarilor părți vătămate, inculpații au coborât din autoturism, și, punând în aplicare planul lor infracțional, constând în deposedarea celor doi de bani și bunuri, au aplicat violențe părților vătămate, activitatea inculpaților fiind distribuită astfel: inculpații L.F.C. și B.I., lovindu-l pe partea vătămată P.G., timp în care, primul, Ie-a cerut portofelul cu bani, însă pentru că partea vătămată l-a refuzat, inculpatul l-a prins de trening, l-a buzunărit, reușind în final să-i sustragă portofelul, împrejurări în care, de frică, partea vătămată a abandonat și geanta de voiaj ce o avea asupra sa, reușind în cele din urmă să fugă către unitatea militară. Partea vătămată D.C., văzând cele pățite de colegul său, de teamă, a abandonat și el geanta cu bunurile pe care le avea în ea, aceasta, cât și aceea, aparținând celeilalte părți vătămate, fiind ridicate de inculpații D.I., S.D.G.

și L.G., care, au ajutat pe ceilalți doi inculpați L.F.C. și B.I., prin prezența lor amenințătoare, la săvârșirea faptelor. În continuare, cei 5 inculpați s-au urcat în autoturismul cu care ajunseseră în locul respectiv, îndreptându-se către comuna Punghina, în timpul deplasării, aceștia controlând portofelul luat de la partea vătămată, în care au găsit sumele de 300.000 lei și 10 Euro, cât și gențile de voiaj aparținând celor doi vătămați, din care au consumat alimentele găsite, iar obiectele de îmbrăcăminte le-au abandonat pe traseu. S-a reținut, cu ocazia deplasării în locul în care au fost tâlhăriți cei doi militari, că inculpatul D.I. a condus un autoturism ce nu era înmatriculat, dar și cu număr fals.

Situația de fapt reținută de prima instanță, a fost demonstrată de un probatoriu constând în declarațiile părților vătămate, în cele declarate de martorii C.S.R., G.M.I., P.C., acestea coroborate cu declarațiile de recunoaștere făcute de inculpați în cele două faze ale procesului. În drept, s-a stabilit că activitatea inculpaților L.F.C. și B.I., întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), cea reținută față de inculpatul D.I., întrunind conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

(două fapte), art. 77 alin. (1) și art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cea reținută față de inculpatul S.D.G., întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), iar cea reținută în sarcina inculpatului minor L.G., întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (două fapte).

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea s-au consumat, dar și unele elemente ce privesc persoana făptuitorilor, unul dintre aceștia minor, fiecare fără antecedente penale, cu atitudine de recunoaștere a învinuirilor ce li s-au adus. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și de inculpații L.F.C., B.I., D.I. și S.D.G. În motivele scrise în apel, susținute oral în fața instanței, parchetul a criticat soluția pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit stabilite, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind prea blânde.

Inculpații au invocat netemeinicia soluției, sub aspectul că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea aspre, solicitând fiecare reducerea acestora, urmare a lărgirii efectelor circumstanțelor atenuante, deja reținute. Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 36 din 22 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și inculpații L.F.C., B.I., D.I. și S.D.G., împotriva sentinței penale nr. 287 din 29 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Mehedinți. Menține starea de arest a inculpaților și deduce timpul arestării preventive începând cu 29 septembrie 2003 la zi. Împotriva acestei decizii, doar inculpatul B.I., în termenul legal, a declarat recurs, cerând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul administrat în raport de critica formulată, precum și din oficiu, Curtea reține că situația de fapt, este corespunzătoare acestuia, iar încadrarea juridică cea legală. Pedepsele aplicate de câte 7 ani închisoare fiecare și cea rezultantă de 7 ani închisoare, nu pot fi apreciate ca excesive, ci orientate spre limita minimă, prevăzută de textele ce incriminează, tâlhăriile comise. Cuantumul sancțiunilor sus-menționat se explică tocmai prin aceea că, s-a dat eficiență deplină, tuturor datelor ce caracterizează persoana inculpatului recurent și anume că, nu are antecedente penale, este tânăr, așa încât obiecțiunea ridicată și solicitarea de reducere a pedepsei, nu are temei.

Pe lângă toate aceste elemente nu trebuiesc omise însă și împrejurările concrete în care a comis infracțiunile, precum și starea de beție, care fiind voluntară, nu poate constitui o circumstanță de ușurare. De asemenea, gravitatea infracțiunilor comise (tâlhării la care a antrenat și participarea unui inculpat minor) justifică cuantumul sancțiunilor aplicate, iar solicitarea de reducere a pedepsei, urmează a fi respinsă, ca de altfel și recursul inculpatului, ca nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 36 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2003 la 16 aprilie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.