ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287 din 29

septembrie 2003, Tribunalul Mehedinți, alături de alți 4 inculpați, a condamnat

și pe inculpatul B.I. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

aceiași inculpați au fost condamnați la pedeapsa de câte 7 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca fiecare dintre cei doi

inculpați să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, în condițiile aplicării art.

64 și art. 71 C. pen.

S-au dedus din pedepsele aplicate

fiecăruia, perioadele executate în arest preventiv, începând cu 24 aprilie

2003, la zi, iar, totodată, s-au prelungit măsurile preventive cu încă 30 zile,

de la 29 septembrie 2003, la 28 octombrie 2003.

S-au constatat recuperate

prejudiciile cauzate părților vătămate.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt, următoarele:

În seara zilei de 23 aprilie 2003,

inculpații L.F.C., B.I., D.I., S.D.G. și L.G. (acesta fiind minor), s-au aflat

la barul din comuna Vânători, județul Mehedinți, unde au consumat băuturi

alcoolice, ocazie cu care, au întâlnit pe părțile vătămate P.G. și D.C., ce

erau militari în termen la o unitate militară din orașul Vânju Mare, același

județ Mehedinți.

Întrucât s-au aflat la o masă

alăturată cu cea a părților vătămate, inculpații au putut auzi faptul că

aceștia urmează să se reîntoarcă la unitatea militară, dar și faptul că cei doi

au asupra lor bani și bunuri.

Aceste elemente au determinat pe

inculpați să propună părților vătămate transportarea cu mașina lor la unitatea

militară, însă părțile vătămate au refuzat, acceptând în acest sens, oferta

martorului G.M.I., întrucât acesta nu le ceruse bani în schimbul transportului.

În jurul orelor 24,00, părțile

vătămate au părăsit barul respectiv, plecând cu autoturismul martorului G.M.,

care era însă condus de martorul Z.A.

Deplasarea părților vătămate s-a

făcut până în comuna Punghina, unde aceștia au fost lăsați în apropierea

depozitului de muniție al unității militare, însă, până în locul respectiv,

autoturismul cu care se deplasaseră părțile vătămate fusese urmărit permanent

de un autoturism în care se aflau inculpații.

Oprind în apropierea militarilor

părți vătămate, inculpații au coborât din autoturism, și, punând în aplicare

planul lor infracțional, constând în deposedarea celor doi de bani și bunuri,

au aplicat violențe părților vătămate, activitatea inculpaților fiind

distribuită astfel: inculpații L.F.C. și B.I., lovindu-l pe partea vătămată

P.G., timp în care, primul, Ie-a cerut portofelul cu bani, însă pentru că

partea vătămată l-a refuzat, inculpatul l-a prins de trening, l-a buzunărit,

reușind în final să-i sustragă portofelul, împrejurări în care, de frică,

partea vătămată a abandonat și geanta de voiaj ce o avea asupra sa, reușind în

cele din urmă să fugă către unitatea militară.

Partea vătămată D.C., văzând cele

pățite de colegul său, de teamă, a abandonat și el geanta cu bunurile pe care

le avea în ea, aceasta, cât și aceea, aparținând celeilalte părți vătămate,

fiind ridicate de inculpații D.I., S.D.G. și L.G., care, au ajutat pe ceilalți

doi inculpați L.F.C. și B.I., prin prezența lor amenințătoare, la săvârșirea

faptelor.

În continuare, cei 5 inculpați s-au

urcat în autoturismul cu care ajunseseră în locul respectiv, îndreptându-se

către comuna Punghina, în timpul deplasării, aceștia controlând portofelul luat

de la partea vătămată, în care au găsit sumele de 300.000 lei și 10 Euro, cât

și gențile de voiaj aparținând celor doi vătămați, din care au consumat

alimentele găsite, iar obiectele de îmbrăcăminte le-au abandonat pe traseu.

S-a reținut, cu ocazia deplasării în

locul în care au fost tâlhăriți cei doi militari, că inculpatul D.I. a condus

un autoturism ce nu era înmatriculat, dar și cu număr fals.

Situația de fapt reținută de prima

instanță, a fost demonstrată de un probatoriu constând în declarațiile părților

vătămate, în cele declarate de martorii C.S.R., G.M.I., P.C., acestea

coroborate cu declarațiile de recunoaștere făcute de inculpați în cele două

faze ale procesului.

În drept, s-a stabilit că

activitatea inculpaților L.F.C. și B.I., întrunește conținutul constitutiv al

infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), cea

reținută față de inculpatul D.I., întrunind conținutul constitutiv al

infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

(două fapte), art. 77 alin. (1) și art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cea reținută față de inculpatul

S.D.G., întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), iar cea

reținută în sarcina inculpatului minor L.G., întrunind conținutul constitutiv

al infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

(două fapte).

La individualizarea judiciară a

pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, s-au avut în vedere criteriile

înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al

faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea s-au consumat, dar și unele

elemente ce privesc persoana făptuitorilor, unul dintre aceștia minor, fiecare

fără antecedente penale, cu atitudine de recunoaștere a învinuirilor ce li s-au

adus.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți,

cât și de inculpații L.F.C., B.I., D.I. și S.D.G.

În motivele scrise în apel,

susținute oral în fața instanței, parchetul a criticat soluția pentru

netemeinicie, în sensul că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit

stabilite, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind prea

blânde.

Inculpații au invocat netemeinicia

soluției, sub aspectul că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea aspre,

solicitând fiecare reducerea acestora, urmare a lărgirii efectelor

circumstanțelor atenuante, deja reținute.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

penală nr. 36 din 22 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet și inculpații L.F.C., B.I., D.I. și S.D.G., împotriva

sentinței penale nr. 287 din 29 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți.

Menține starea de arest a

inculpaților și deduce timpul arestării preventive începând cu 29 septembrie

2003 la zi.

Împotriva acestei decizii, doar

inculpatul B.I., în termenul legal, a declarat recurs, cerând reducerea

pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul

administrat în raport de critica formulată, precum și din oficiu, Curtea reține

că situația de fapt, este corespunzătoare acestuia, iar încadrarea juridică cea

legală.

Pedepsele aplicate de câte 7 ani

închisoare fiecare și cea rezultantă de 7 ani închisoare, nu pot fi apreciate

ca excesive, ci orientate spre limita minimă, prevăzută de textele ce

incriminează, tâlhăriile comise.

Cuantumul sancțiunilor sus-menționat

se explică tocmai prin aceea că, s-a dat eficiență deplină, tuturor datelor ce

caracterizează persoana inculpatului recurent și anume că, nu are antecedente

penale, este tânăr, așa încât obiecțiunea ridicată și solicitarea de reducere a

pedepsei, nu are temei.

Pe lângă toate aceste elemente nu

trebuiesc omise însă și împrejurările concrete în care a comis infracțiunile,

precum și starea de beție, care fiind voluntară, nu poate constitui o

circumstanță de ușurare. De asemenea, gravitatea infracțiunilor comise

(tâlhării la care a antrenat și participarea unui inculpat minor) justifică

cuantumul sancțiunilor aplicate, iar solicitarea de reducere a pedepsei,

urmează a fi respinsă, ca de altfel și recursul inculpatului, ca nefondate,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 36 din 22 ianuarie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2003 la 16 aprilie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2004.