ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 768/2007

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe timpul

soluționării apelurilor declarate de inculpații C.T. și R.I.

împotriva sentinței penale nr. 1417 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, instanța verificând din

oficiu, potrivit art. 300

2

și 160

b

C. proc. pen., a

dispus prin încheierea din 29 ianuarie 2007, a se menține starea de arest

preventiv a celor 2 apelanți, subzistând temeiurile ce au determinat

luarea acestei măsuri.

Cei doi inculpați

nemulțumiți de această dispoziție, în termenul legal, au

declarat recursurile de față, socotind că, în continuare pot fi

judecați și fără de privare de libertate.

În aceste condiții s-au

înregistrat recursurile inculpaților împotriva încheierii din 29 ianuarie 2007

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se actele

dosarului, Curtea reține că inculpatul R.I.B. (cu antecedente penale)

este condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie calificată și cu participarea unui

minor, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și arestat

preventiv de la 4 iulie 2006, iar inculpatul C.T. (cu antecedente penale), a

fost și acesta condamnat la 3 ani închisoare, (reținându-se și

starea de minoritate), în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., și cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.,

și arestat preventiv de la 4 iulie 2006, potrivit sentinței penale nr.

1417 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Cei doi inculpați au

declarat apel împotriva acestei sentințe penale și după cum s-a

arătat, pe timpul soluționării acestora, instanța de apel,

a adus la îndeplinire obligația ce o are și prevăzută de art.

300

2

și 160

b

C. proc. pen., constând în verificarea

legalității arestării preventive. Apoi, apreciind-o ca fiind

luată legal și văzând că, cei doi făptuitori au

antecedente penale, și chiar pentru același gen de fapte (smulgere de

lănțișoare de la gâtul părților vătămate,

pentru a le vinde și a face rost de bani pentru procurare de droguri)

constituie un real și concret pericol pentru ordinea publică, au

și menținut-o.

Așa fiind, recursurile

celor doi inculpați și prin care cer a se vedea că nu sunt un

pericol pentru societate, sunt nefondate, deoarece pe deplin justificată

și în fapt și în drept este privarea lor de libertate și în

acest moment, al desfășurării cercetării

judecătorești.

Ca atare, recursurile

inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. și menținută încheierea atacată.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții inculpați C.T. și R.I.B. împotriva

încheierii de ședință din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 25641/3/2006 (nr. vechi:164/2007).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 februarie 2007.