ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 768/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe timpul soluționării apelurilor declarate de inculpații C.T. și R.I. împotriva sentinței penale nr. 1417 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, instanța verificând din oficiu, potrivit art. 300 2 și 160 b C. proc. pen., a dispus prin încheierea din 29 ianuarie 2007, a se menține starea de arest preventiv a celor 2 apelanți, subzistând temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri. Cei doi inculpați nemulțumiți de această dispoziție, în termenul legal, au declarat recursurile de față, socotind că, în continuare pot fi judecați și fără de privare de libertate. În aceste condiții s-au înregistrat recursurile inculpaților împotriva încheierii din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Recursurile sunt nefondate. Verificându-se actele dosarului, Curtea reține că inculpatul R.I.B. (cu antecedente penale) este condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată și cu participarea unui minor, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și arestat preventiv de la 4 iulie 2006, iar inculpatul C.T. (cu antecedente penale), a fost și acesta condamnat la 3 ani închisoare, (reținându-se și starea de minoritate), în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., și arestat preventiv de la 4 iulie 2006, potrivit sentinței penale nr. 1417 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Cei doi inculpați au declarat apel împotriva acestei sentințe penale și după cum s-a arătat, pe timpul soluționării acestora, instanța de apel, a adus la îndeplinire obligația ce o are și prevăzută de art. 300 2 și 160 b C. proc. pen., constând în verificarea legalității arestării preventive. Apoi, apreciind-o ca fiind luată legal și văzând că, cei doi făptuitori au antecedente penale, și chiar pentru același gen de fapte (smulgere de lănțișoare de la gâtul părților vătămate, pentru a le vinde și a face rost de bani pentru procurare de droguri) constituie un real și concret pericol pentru ordinea publică, au și menținut-o. Așa fiind, recursurile celor doi inculpați și prin care cer a se vedea că nu sunt un pericol pentru societate, sunt nefondate, deoarece pe deplin justificată și în fapt și în drept este privarea lor de libertate și în acest moment, al desfășurării cercetării judecătorești.

Ca atare, recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută încheierea atacată. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.T. și R.I.B. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 25641/3/2006 (nr. vechi:164/2007). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2007.