ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin încheierea din 29 ianuarie 2007, a dispus printre

altele, menținerea stării de arest a inculpaților C.S.

Curtea a constatat că

inculpații au fost arestați la 29 martie 2006 și, ulterior, au fost

condamnați, la pedepse cu executare în regim de detenție, pentru

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, respectiv

complicitate la tâlhărie. Temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, au fost cele prevăzute de art. 148

lit. h) C. proc. pen., în prezent, după modificările intervenite prin

Legea nr. 356/2006, art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Având în vedere natura

infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările

în care au fost comise faptele, antecedentele penale ale inculpaților,

ambii fiind condamnați anterior, pentru infracțiuni de tâlhărie,

faptul că temeiurile inițiale, care au determinat arestarea impun, în

continuare, privarea de libertate, Curtea va menține starea de arest

preventiv, a inculpaților C.S. și V.F.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S., fără a-l motiva.

Ulterior, în

ședința publică de azi, 9 februarie 2007, recurentul, prin

apărătorul din oficiu, și personal, a susținut că s-ar

fi schimbat împrejurările avute în vedere la luarea măsurii, el

recunoscând comiterea faptei și regretând-o sincer.

Recursul inculpatului este

nefondat.

Contrar susținerilor

apărătorului recurentului, din actele și probele dosarului nu

rezultă că situația și temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, s-ar fi schimbat cu ceva.

În cauză, faptul

că inculpatul arestat, a recunoscut fapta și a declarat că o

regretă sincer, nu înseamnă că, pentru buna

desfășurare a procesului penal nu se impune menținerea în

continuare a stării de arest, atâta timp cât temeiul arestării

subzistă, în sensul că inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani

și există în dosar probe că lăsarea sa în libertate, prezintă

pericol concret, pentru ordinea publică.

În raport cu cele

arătate, văzând și concluziile procurorului, Curtea va trebui

să privească recursul de față, ca nefondat, și

să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat C.S. împotriva încheierii de

ședință din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14693/3/2006.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 februarie 2007.