ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 29 ianuarie 2007, a dispus printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților C.S. Curtea a constatat că inculpații au fost arestați la 29 martie 2006 și, ulterior, au fost condamnați, la pedepse cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, au fost cele prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., în prezent, după modificările intervenite prin Legea nr. 356/2006, art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, antecedentele penale ale inculpaților, ambii fiind condamnați anterior, pentru infracțiuni de tâlhărie, faptul că temeiurile inițiale, care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate, Curtea va menține starea de arest preventiv, a inculpaților C.S. și V.F. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S., fără a-l motiva. Ulterior, în ședința publică de azi, 9 februarie 2007, recurentul, prin apărătorul din oficiu, și personal, a susținut că s-ar fi schimbat împrejurările avute în vedere la luarea măsurii, el recunoscând comiterea faptei și regretând-o sincer.

Recursul inculpatului este nefondat. Contrar susținerilor apărătorului recurentului, din actele și probele dosarului nu rezultă că situația și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-ar fi schimbat cu ceva. În cauză, faptul că inculpatul arestat, a recunoscut fapta și a declarat că o regretă sincer, nu înseamnă că, pentru buna desfășurare a procesului penal nu se impune menținerea în continuare a stării de arest, atâta timp cât temeiul arestării subzistă, în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există în dosar probe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret, pentru ordinea publică. În raport cu cele arătate, văzând și concluziile procurorului, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.S. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 14693/3/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2007.