ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2513/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 16482/3/2006, Curtea de Apel București, ca instanță de apel, în baza art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului Ș.V. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, trimis în judecată în stare privativă de libertate urmare săvârșirii a două infracțiuni de tâlhărie în condițiile recidivei postexecutorii. Împotriva acestei încheieri inculpatul Ș.V. a declarat recurs, nemotivat, în scris, însă susținut oral, prin apărătorul desemnat din oficiu și personal, în sensul admiterii și revocării arestării.

Verificâd hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive la data de 13 aprilie 2006 pentru săvârșirea, la datele de 10 martie 2006 și respectiv, 15 martie 2006, a două infracțiuni de tâlhărie, constând în atacarea pe stradă în municipiul București, a părților vătămate P.M. și B.C.M. și deposedarea acestora de sumele de 300 lei și respectiv 400 lei. Legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului a fost verificată de Tribunalul București după trimiterea acestuia în judecată, conform art. 300 1 C. proc. pen., instanța menținând privarea de libertate și în continuare, succesiv, în temeiul art. 160 b C. proc.

pen., până în prezent. Prin sentința penală nr. 1321 din 21 noiembrie 2006, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpat, la 2 pedepse de câte 9 ani închisoare, aplicând pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, cu executarea în condițiile art. 71 C. pen. și menținerea stării de arest. În raport de aceste date, Curtea constată că este legală și temeinică hotărârea instanței de apel din 1 martie 2007, atacată prin recursul de față, de menținere a arestării preventive a inculpatului Ș.V., motivat de neintervenirea vreunei împrejurări care să ducă la încetarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.

Bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunile se menține și aceasta este susținută și de cercetarea judecătorească urmare căreia instanța de fond a pronunțat pedeapsa cu închisoarea iar, pe de altă parte, infracțiunile de săvârșirea cărora este suspectat recurentul prezintă un ridicat grad de pericol social, din împrejurările comiterii acestora derivând pericolul concret pentru ordinea publică ce ar exista dacă inculpatul ar fi pus în libertate în acest stadiu procesual. Față de cele ce preced, recursul inculpatului Ș.V., urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva încheierii din 1 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 16482/3/2006 (3626/2000). Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2007.