ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 270 din 3 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații P.M. și A.R.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la câte 7 ani închisoare fiecare cu aplicarea pentru ambii inculpați a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpaților și au fost deduse din pedepse perioadele arestării preventive de la 17 septembrie 2005 la zi, pentru inculpatul P.M. și de la 27 septembrie 2005 la zi, pentru inculpatul A.R.A. S-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în seara zilei de 17 septembrie 2005, în jurul orelor 21,40, aflându-se pe Șos. Mihai Bravu, în apropiere de intersecția cu str. Vatra Luminoasă, partea vătămată C.C. a fost acostată de cei doi inculpați, A.R.A. lovind-o cu pumnul în față iar P.M. trăgând-o de păr și smulgându-i geanta de pe umăr după care au fugit. Cei doi au fost urmăriți de un echipaj de poliție aflat în zonă fiind prins mai întâi P.M., apoi după câteva zile celălalt. Prejudiciul cauzat a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de urmărire penală, a declarațiilor părții vătămate C.C., care i-a indicat pe inculpați ca autori ai tâlhăriei, a declarației martorului A.M., a procesului verbal de conducere în teren, probe coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut faptele săvârșite. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 275/ A din 6 aprilie 2006, a respins apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate apelurile inculpaților, P.M. în sensul lipsei probelor de vinovăție și A.R.A. în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.

Astfel, instanța de control judiciar a constatat că faptele sunt pe deplin dovedite și că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al infracțiunii săvârșite. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal ambii inculpați. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., inculpatul A.R.A. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei, prin admiterea recursului declarat. La rândul său recurentul inculpat P.M., invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că soluția de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt lipsind probele de vinovăție și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, instanțele, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea în seara de 17 septembrie 2005, în loc public a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Probele administrate în cauză menționate anterior au confirmat că în baza înțelegerii prealabile cei doi au desfășurat o activitate simultană și conjugată constând în aceea că au acostat-o pe stradă pe partea vătămată, inculpatul A.R.A. lovind-o cu pumnul în față și P.M. trăgând-o de păr și luându-i geanta, după care ambii făptuitori au fugit de la locul infracțiunii fiind urmăriți de organele poliției aflate în zonă.

Această infracțiune a fost recunoscută de inculpați, atât la urmărirea penală cât și în fața primei instanțe, declarațiile lor coroborându-se pe deplin cu cele ale persoanei vătămate, ale martorului ocular și procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Ca atare, revenirea în apel și apoi în recurs asupra recunoașterii inițiale numai de către inculpatul P.M. este nejustificată. Inițial soluția de condamnare a celor doi coautori ai tâlhăriei este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat P.M. Referitor la pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaților se constată că acestea au fost individualizate chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpaților care nu au antecedente penale.

Se mai constată că aceste pedepse sunt de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpaților. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor împrejurări cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante, conform art. 74 C. pen., spre a fi posibilă coborârea sancțiunilor sub minimul legal, criticile formulate de inculpați în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită. Față de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nereținând incidența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpații A.R.A. și P.M., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se vor deduce din pedepsele aplicate duratele arestării preventive de la 27 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul A.R.A. și de la 17 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul P.M. Se va stabili ca onorariile pentru apărătorul din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.R.A. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 275/ A din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive, de la 27 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul A.R.A. și de la 17 septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul P.M. Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2006.