ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270

din 3 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați

inculpații P.M. și A.R.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., la câte 7 ani închisoare fiecare cu aplicarea pentru ambii

inculpați a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpaților și au fost deduse din pedepse perioadele arestării preventive de

la 17 septembrie 2005 la zi, pentru inculpatul P.M. și de la 27 septembrie 2005

la zi, pentru inculpatul A.R.A.

S-a luat act că partea

vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin

restituire.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în fapt, că în seara zilei de 17 septembrie 2005,

în jurul orelor 21,40, aflându-se pe Șos. Mihai Bravu, în apropiere de

intersecția cu str. Vatra Luminoasă, partea vătămată C.C. a fost acostată de

cei doi inculpați, A.R.A. lovind-o cu pumnul în față iar P.M. trăgând-o de păr

și smulgându-i geanta de pe umăr după care au fugit.

Cei doi au fost urmăriți de

un echipaj de poliție aflat în zonă fiind prins mai întâi P.M., apoi după

câteva zile celălalt.

Prejudiciul cauzat a fost

acoperit prin restituirea bunului sustras.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost reținute în baza procesului verbal de constatare

a infracțiunii flagrante întocmit de organele de urmărire penală, a

declarațiilor părții vătămate C.C., care i-a indicat pe inculpați ca autori ai

tâlhăriei, a declarației martorului A.M., a procesului verbal de conducere în

teren, probe coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut

faptele săvârșite.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 275/ A din 6 aprilie 2006, a respins

apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe

considerând nefondate apelurile inculpaților, P.M. în sensul lipsei probelor de

vinovăție și A.R.A. în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.

Astfel, instanța de control

judiciar a constatat că faptele sunt pe deplin dovedite și că pedepsele

aplicate sunt conforme cu pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal ambii inculpați.

În recursul său, întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

inculpatul A.R.A. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a

solicitat reducerea ei, prin admiterea recursului declarat.

La rândul său recurentul

inculpat P.M., invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și

14 C. proc. pen., a susținut în principal că soluția de condamnare este urmarea

unei erori grave de fapt lipsind probele de vinovăție și în subsidiar, că

pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei.

Recursurile declarate nu

sunt întemeiate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că, instanțele, au stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea în seara de 17 septembrie 2005, în

loc public a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Probele administrate în

cauză menționate anterior au confirmat că în baza înțelegerii prealabile cei

doi au desfășurat o activitate simultană și conjugată constând în aceea că au

acostat-o pe stradă pe partea vătămată, inculpatul A.R.A. lovind-o cu pumnul în

față și P.M. trăgând-o de păr și luându-i geanta, după care ambii făptuitori au

fugit de la locul infracțiunii fiind urmăriți de organele poliției aflate în

zonă.

Această infracțiune a fost

recunoscută de inculpați, atât la urmărirea penală cât și în fața primei

instanțe, declarațiile lor coroborându-se pe deplin cu cele ale persoanei

vătămate, ale martorului ocular și procesului verbal de constatare a

infracțiunii flagrante. Ca atare, revenirea în apel și apoi în recurs asupra

recunoașterii inițiale numai de către inculpatul P.M. este nejustificată.

Inițial soluția de

condamnare a celor doi coautori ai tâlhăriei este conformă cu probele de

vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de

recurentul inculpat P.M.

Referitor la pedepsele de

câte 7 ani închisoare aplicate inculpaților se constată că acestea au fost

individualizate chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform

art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei

și persoana inculpaților care nu au antecedente penale.

Se mai constată că aceste

pedepse sunt de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpaților.

Întrucât au fost respectate

dispozițiile legale arătate iar din analiza actelor dosarului nu se constată

existența unor împrejurări cărora să le poată fi conferită semnificația

juridică a circumstanțelor atenuante, conform art. 74 C. pen., spre a fi

posibilă coborârea sancțiunilor sub minimul legal, criticile formulate de

inculpați în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Față de considerentele

arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nereținând

incidența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod,

urmează a respinge recursurile declarate de inculpații A.R.A. și P.M., cu

obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele

aplicate duratele arestării preventive de la 27 septembrie 2005 la 12 iunie

2006, pentru inculpatul A.R.A. și de la 17 septembrie 2005 la 12 iunie 2006,

pentru inculpatul P.M.

Se va stabili ca onorariile

pentru apărătorul din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.R.A. și P.M. împotriva deciziei penale nr.

275/ A din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive, de la 27

septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul A.R.A. și de la 17

septembrie 2005 la 12 iunie 2006, pentru inculpatul P.M.

Obligă pe fiecare recurent

inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2006.