ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1977/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1318 din 20

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul A.C.L.L., la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 4 aprilie 2005 la zi.

În

baza arzt.350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 26 raportat la art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul P.S.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 ore de la 4 aprilie 2005.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpat cate 1.200.000 lei în folosul statului.

Ia act că partea vătămată T.A.R. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

A constatat recuperat prejudiciul în

sumă de 11.300.000 lei.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 4 aprilie 2005,

inculpații au luat hotărârea, să sustragă geanta părții vătămate T.A.R. care se

deplasa pe Bd. Tineretului din București, pentru aceasta inculpatul A.C.L.L.

trebuia să smulgă geanta iar celălalt inculpat, P.S.N., să asigure paza în apropiere

și să-l anunțe în cazul ivirii vreunui pericol.

Cei doi inculpați au procedat

conform planului, iar după deposedarea părții vătămate de geantă au fugit

împreună întrucât partea vătămată începuse să alerteze persoanele aflate în

preajmă.

Inculpații au împărțit în mod egal

suma de 2.400.000 lei găsită în geantă, pe care apoi au incendiat-o ca și

actele de identitate.

Telefonul mobil și un lănțișor de

argint rămas în posesia inculpatului A.C.L.L. au fost găsite în aceeași zi de

organele de poliție și restituite părții vătămate.

Situația de fapt reținută de instanța

de fond a fost probată cu:

- plângerea și declarații parte

vătămată;

- proces verbal de depistare a

inculpatului A.C.L.L.;

- proces verbal de cercetare la fața

locului și planșe foto;

- proces verbal de percheziție

corporală;

- proces verbal de prezentare a

bunurilor;

- proces verbal de recunoaștere din

grup a celor doi inculpați;

- proces verbal de conducere în

teren unde au fost abandonate și incendiate bunurile;

- proces verbal de confruntare între

inculpați;

- declarații inculpați.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri ambii inculpați.

Prin decizia penală nr. 1028 din 20

decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca tardiv,

apelul declarat de inculpatul P.S.N. și ca nefondat apelul inculpatului A.C.L.L.

Primul inculpat a solicitat prin

apărător,în temeiul art. 364 C. proc. pen., repunerea în termenul de apel

întrucât a luat cunoștință de sentința pronunțată de instanța de fond pe data

de 29 noiembrie 2005 când organele de poliție s-au prezentat la domiciliul său

cu mandatul de executare a pedepsei închisorii.

În subsidiar a solicitat să se

constate că sunt aplicabile dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen.,

fiind un apel peste termen și să se dispună suspendarea executării hotărârii

atacate.

Considerând că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 364 sau 365 C. proc. pen., instanța de control judiciar a respins ca tardiv apelul inculpatului P.S.N.

Apelul inculpatului A.C.L.L. care

viza individualizarea pedepsei solicitând reducerea acesteia, a fost respins ca

nefondat.

Împotriva deciziei, au declarat

recursuri ambii inculpați pe care le-au înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Inculpatul P.S.N. critică hotărârile

instanțelor, invocând cazurile de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

,

10, 12 și 17 C. proc. pen.:

- greșita respingere a apelului ca

tardiv;

- insuficienta motivare a hotărârii

instanței de fond și aprecierea greșită a probelor;

- neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie pentru care a fost

condamnat inculpatul;

- greșita încadrare juridică dată

faptei săvârșite de acest inculpat.

Inculpatul A.C.L.L. solicită

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond,după rejudecare

aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic. Temeiul juridic al recursului

îl constituie prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.

În mod legal instanța de apel a

respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.S.N.

Acest inculpat, prezent la

pronunțare, a solicitat cu ocazia judecării apelului în principal, în temeiul art.

364 C. proc. pen., repunerea în termenul de apel, întrucât a luat cunoștință

de hotărârea instanței de fond pe data de 29 noiembrie 2005, când organele de

poliție de executare a pedepsei închisorii, iar în subsidiar aplicarea art. 365 C. proc. pen., fiind vorba de un apel peste termen.

Instituția repunerii în termen prevăzută

de art. 364 C. proc. pen., este aplicabilă în situația în care apelantul a

folosit cu întârziere calea aceasta datorită unei cauze temeinice de împiedicare.

Or, în prezentul dosar, P.S.N. nu a

făcut dovada acestei situații, astfel că în mod justificat instanța de apel a

respins, ca tardivă, calea de atac împotriva sentinței de la fond.

Nici prevederile art. 365 C. proc. pen., nu sunt aplicabile în speță întrucât această instituție, a apelului peste termen

se referă la „partea care a lipsit atât la judecată, cat și la pronunțare.”

Datele dosarului de fond (a se vedea

încheierile) relevă că recurentul a fost prezent la dezbateri, astfel că

dispozițiile art. 365 C. proc. pen., sunt inoperante în ceea ce-l privește.

În concluzie, Curtea de Apel București,

respingând ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.S.N., a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

Celelalte motive invocate de

recurent nu mai pot fi luate în discuție în raport de tardivitatea apelului

declarat de acest inculpat.

Ca nefondat urmează a fi respins

recursul declarat de inculpatul A.C.L.L.

Pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) cu reținerea de circumstanțe atenuante

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C.

pen., reprezintă o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și corespunde scopului coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.C.L.L. și P.S.N. împotriva

deciziei penale nr. 1028 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedepsele aplicate: inculpatului A.C.L.L., timpul reținerii și arestării

preventive din 4 aprilie 2005 la 28 martie 2006, iar pentru inculpatul P.S.N.,

deduce reținerea de 24 ore din data de 4 aprilie 2005 și perioada executată de

la 29 noiembrie 2005, la 28 martie 2006.

Obligă recurentul inculpat A.C.L.L.

la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat P.S.N.

Silviu Nicolae la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2006.