ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1977/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1318 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.L.L., la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 4 aprilie 2005 la zi. În baza arzt.350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 ore de la 4 aprilie 2005. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat cate 1.200.000 lei în folosul statului. Ia act că partea vătămată T.A.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A constatat recuperat prejudiciul în sumă de 11.300.000 lei. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: În ziua de 4 aprilie 2005, inculpații au luat hotărârea, să sustragă geanta părții vătămate T.A.R. care se deplasa pe Bd. Tineretului din București, pentru aceasta inculpatul A.C.L.L. trebuia să smulgă geanta iar celălalt inculpat, P.S.N., să asigure paza în apropiere și să-l anunțe în cazul ivirii vreunui pericol.

Cei doi inculpați au procedat conform planului, iar după deposedarea părții vătămate de geantă au fugit împreună întrucât partea vătămată începuse să alerteze persoanele aflate în preajmă. Inculpații au împărțit în mod egal suma de 2.400.000 lei găsită în geantă, pe care apoi au incendiat-o ca și actele de identitate. Telefonul mobil și un lănțișor de argint rămas în posesia inculpatului A.C.L.L. au fost găsite în aceeași zi de organele de poliție și restituite părții vătămate.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost probată cu: - plângerea și declarații parte vătămată; - proces verbal de depistare a inculpatului A.C.L.L.; - proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; - proces verbal de percheziție corporală; - proces verbal de prezentare a bunurilor; - proces verbal de recunoaștere din grup a celor doi inculpați; - proces verbal de conducere în teren unde au fost abandonate și incendiate bunurile; - proces verbal de confruntare între inculpați; - declarații inculpați. Împotriva sentinței au declarat apeluri ambii inculpați. Prin decizia penală nr. 1028 din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.S.N.

și ca nefondat apelul inculpatului A.C.L.L. Primul inculpat a solicitat prin apărător,în temeiul art. 364 C. proc. pen., repunerea în termenul de apel întrucât a luat cunoștință de sentința pronunțată de instanța de fond pe data de 29 noiembrie 2005 când organele de poliție s-au prezentat la domiciliul său cu mandatul de executare a pedepsei închisorii. În subsidiar a solicitat să se constate că sunt aplicabile dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen., fiind un apel peste termen și să se dispună suspendarea executării hotărârii atacate. Considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 sau 365 C. proc. pen., instanța de control judiciar a respins ca tardiv apelul inculpatului P.S.N.

Apelul inculpatului A.C.L.L. care viza individualizarea pedepsei solicitând reducerea acesteia, a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei, au declarat recursuri ambii inculpați pe care le-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Inculpatul P.S.N. critică hotărârile instanțelor, invocând cazurile de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 , 10, 12 și 17 C. proc. pen.: - greșita respingere a apelului ca tardiv; - insuficienta motivare a hotărârii instanței de fond și aprecierea greșită a probelor; - neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie pentru care a fost condamnat inculpatul; - greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de acest inculpat.

Inculpatul A.C.L.L. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond,după rejudecare aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic. Temeiul juridic al recursului îl constituie prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare. În mod legal instanța de apel a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.S.N. Acest inculpat, prezent la pronunțare, a solicitat cu ocazia judecării apelului în principal, în temeiul art. 364 C. proc. pen., repunerea în termenul de apel, întrucât a luat cunoștință de hotărârea instanței de fond pe data de 29 noiembrie 2005, când organele de poliție de executare a pedepsei închisorii, iar în subsidiar aplicarea art. 365 C. proc.

pen., fiind vorba de un apel peste termen. Instituția repunerii în termen prevăzută de art. 364 C. proc. pen., este aplicabilă în situația în care apelantul a folosit cu întârziere calea aceasta datorită unei cauze temeinice de împiedicare. Or, în prezentul dosar, P.S.N. nu a făcut dovada acestei situații, astfel că în mod justificat instanța de apel a respins, ca tardivă, calea de atac împotriva sentinței de la fond. Nici prevederile art. 365 C. proc. pen., nu sunt aplicabile în speță întrucât această instituție, a apelului peste termen se referă la „partea care a lipsit atât la judecată, cat și la pronunțare.” Datele dosarului de fond (a se vedea încheierile) relevă că recurentul a fost prezent la dezbateri, astfel că dispozițiile art. 365 C. proc.

pen., sunt inoperante în ceea ce-l privește. În concluzie, Curtea de Apel București, respingând ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.S.N., a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Celelalte motive invocate de recurent nu mai pot fi luate în discuție în raport de tardivitatea apelului declarat de acest inculpat. Ca nefondat urmează a fi respins recursul declarat de inculpatul A.C.L.L. Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu reținerea de circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., reprezintă o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și corespunde scopului coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.C.L.L. și P.S.N. împotriva deciziei penale nr. 1028 din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate: inculpatului A.C.L.L., timpul reținerii și arestării preventive din 4 aprilie 2005 la 28 martie 2006, iar pentru inculpatul P.S.N., deduce reținerea de 24 ore din data de 4 aprilie 2005 și perioada executată de la 29 noiembrie 2005, la 28 martie 2006. Obligă recurentul inculpat A.C.L.L. la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat P.S.N.

Silviu Nicolae la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.