ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2230/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177 din 11

septembrie 2002, Tribunalul Harghita a dispus condamnarea inculpatului B.I. la

pedeapsa închisorii de 5 ani și în baza art. 71 C. pen., a interzis acestui

inculpat ca pe durata executării pedepsei să exercite drepturile, prevăzute de art.

64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2002 la zi, s-a dispus în baza art.

346, raportat la art. 14 C. proc. pen., obligarea inculpatului la plata sumei

de 10 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.I. și

s-a mai dispus de asemenea, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Instanța de fond a pronunțat această

soluție după ce în urma analizării probatoriului a reținut următoarea stare de

fapt:

În seara zilei de 18 aprilie 2002,

inculpatul aflat într-un bar din orașul Gheorghieni, în urma unei altercații a

fost lovit cu o scrumieră de victima P.N.

În vederea aplanării conflictului,

personalul localului a evacuat mai mulți consumatori printre care și victima,

care ulterior a fost ajunsă din urmă de inculpat, fiind lovită violent până a

căzut pe stradă, decedând. Așa cum rezultă din raportul medico-legal cauza

medicală a morții a fost insuficiență respiratorie acută, consecința asfixiei

mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, în cadrul unui traumatism

cranio-facial prin agresiune.

Cantitatea de alcool în sânge a

victimei a fost 2,50 %o, iar a inculpatului 1,75 %o.

Împotriva sentinței penale sus

menționată a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita,

solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor

calificat.

Prin decizia penală nr. 14 din 29

ianuarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Harghita, dispunându-se schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art.

174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia l-a

condamnat pe inculpatul B.I., la 15 ani închisoare.

Împotriva deciziei penale

sus-menționată, inculpatul B.I. a declarat recurs, solicitând schimbarea

încadrării juridice dată faptei de omor calificat în infracțiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei.

Recursul declarat este fondat pentru

următoarele considerente:

Din interpretarea dispozițiilor art.

183 și ale art. 174 C. pen., rezultă că spre deosebire de infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea  de omor este condiționată

de existența intenției de a ucide dedusă între altele din săvârșirea prin

mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată și

intensitatea loviturilor aplicate.

În speță, moartea victimei nu s-a

produs datorită unei acțiuni praeterintenționate, care caracterizează

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Aplicând numeroase lovituri cu

pumnii în zone vitale, în majoritate, asupra capului, cu o intensitate

deosebită, asupra victimei care prezenta o alcoolemie mare, lăsând-o pe betonul

străzii cu fața în jos, capul fiind într-o baltă cu apă fluvială, după care a

plecat, inculpatul și-a reprezentat fără îndoială producerea rezultatului pe

care deși nu l-a dorit l-a acceptat, astfel că a acționat cu intenția specifică

de a ucide. Sub acest aspect este relevant că din raportul de autopsie rezultă

că între leziunile constatate și deces există legătură directă necondiționată

de cauzalitate.

În cauză, instanțele, nu au făcut o

apreciere completă și justă a probelor administrate și ca atare deși se impunea

nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării,

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, este de necontestat că

incidentul soldat cu moartea victimei a fost inițiat de aceasta prin lovirea

inculpatului cu o scrumieră în cap și apoi prin injuriile adresate acestuia,

fapt ce a condus la evacuarea din local și riposta inculpatului, ceea ce este

confirmat de susținerile martorilor audiați.

În consecință, se va admite recursul

inculpatului și se va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 14 din 29 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Târgu Mureș.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la neaplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 73 lit. b) C.

pen.

Face aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen. și reduce pedeapsa principală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de la 15

ani, la 12 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii pronunțate.

Compută din pedeapsă, durata arestării

preventive a inculpatului de la 19 aprilie 2002, la 14 mai 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.