ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2710/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 562 din 22 octombrie 2002, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul B.C., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicația art. 64 și art. 71 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către partea civilă G.M., suma de 100.000.000 lei, din care 50.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale. S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în luna iulie 2000, inculpatul B.C.

a fost încadrat paznic la SC A. SRL Tomești, jud. Iași, unitate la care era angajată ca frigotehnist și partea vătămată G.M. În seara de 21 august 2000, inculpatul și partea vătămată au intrat în serviciul de noapte la societate, nu înainte însă de a consuma împreună băuturi alcoolice la un bar din apropiere. Partea vătămată s-a retras în camera compresoarelor. În jurul orelor 2,00, ieșind afară, în curtea din spatele clădirii pentru a-și satisface necesitățile, partea vătămată a fost lovită, prin surprindere, de către inculpat, cu o bâtă din lemn, actele de violență fiind continuate cu lovituri în diferite părți ale corpului, inclusiv cu un obiect înțepător. Ajungând în stare de inconștiență, partea vătămată a fost târâtă de inculpat prin camera compresoarelor până în vestiar, unde a fost lăsată pe o bancă.

Spre dimineață, realizând gravitatea faptei, inculpatul a anunțat telefonic salvarea, care l-a transportat pe G.M. la spital. Din Raportul de expertiză medico-legală al L.M.L. Iași rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism cu plagă punctiformă penetrantă paraombilicală stg., perforație de colon ascendent, peritonită sterncorală, plăgi multiple cranio-faciale, echimoze, excoriații și hematoame, necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale însă plaga penetrantă abdominală și peritonita consecutivă întrunesc caracteristicile periculozității pentru viață. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, pe care a explicat-o prin aceea că imediat anterior a fost atacat de 3 persoane, fiind lovit și, în această stare psihică, văzând-o pe partea vătămată în curte, a confundat-o cu unul dintre agresori, aplicând regula, așa cum a susținut în fața instanței „decât să mă lovească ei, mai bine să-i lovesc eu”.

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul B.C. figurează în evidențele Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola, fiind internat în anii 1990, 1994 și 2000 și prezintă diagnosticul: reacție depresiv-anxioasă situațională cu tentative autolitice în antecedente pe fond de intelect liminar și personalitate emotiv-instabilă, cu incapacitate frenatorie asupra pornirilor emotiv-instinctuale, săvârșind însă fapta cu discernământ. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care a criticat-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, impunându-se majorarea acesteia, precum și de către inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 9 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat apel, solicitând, în scris și oral, personal și prin apărătorul ales, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, prin verificarea și a apărărilor acestuia iar, în subsidiar, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 14 C. proc. pen., și este fondat pentru greșita individualizare a pedepsei.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțe, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate. Susținerile inculpatului, în sensul că ar fi fost atacat în noaptea critică de 3 persoane necunoscute, cu puține momente înainte ca, la rândul lui, să o agreseze pe partea vătămată, nici nu sunt dovedite, inculpatul neavând nici un fel de vreme ale pretinselor acte de violență, neprezentându-se nici la medicul legist pentru constatări, nici posibil de dovedit, în condițiile în care însuși inculpatul arată că nu mai era de față nici o altă persoană la desfășurarea evenimentelor. Martorii propuși spre a fi audiați cunosc, așa cum declară inculpatul, împrejurări anterioare dar ulterioare momentului săvârșirii faptei, astfel încât elementele de fapt pe care le-ar putea comunica nu ar avea aptitudinea de a modifica situația reținută de instanțe.

Din actele de la dosar rezultă, însă, că inculpatul B.C. a săvârșit fapta în anumite împrejurări care, potrivit art. 74 C. pen., se impuneau a fi reținute ca circumstanțe atenuante. Astfel, este pe deplin stabilit că între inculpat și partea vătămată nu au existat anterior conflicte, că la data de 21 august 2000 părțile au ajutat la sacrificarea unui porc în incinta SC A. SRL Tomești, din dispoziția conducerii acesteia și apoi, tot împreună, spre seară, au mers la barul din apropiere, consumând bere și vin. Așa cum s-a arătat, inculpatul figurează în evidențele Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola cu internări în anii 1990 și 1994 cu diagnosticul: astenie depresivă pe fond de personalitate labilă, iar din concluziile Raportului de expertiză psihiatrică rezultă diagnosticul: reacție depresiv-anxioasă situațională pe fond de intelect liminar și personalitate emotiv-instabilă, cu incapacitate frenatorie asupra pornirilor emotiv-instinctuale.

Inculpatul, cu un astfel de tablou psihic, a fost încadrat la începutul lunii iulie 2000, cu mai puțin de 2 luni înainte de data comiterii faptei, în funcție de paznic cu atribuții în paza de noapte, încadrare explicabilă numai prin aceea că administratorul societății era chiar cumnatul lui. Predispoziția la exagerarea pericolelor și la supradimensionarea răspunderilor postului l-a pus pe inculpat în situația de a reacționa, la observarea părții vătămate în curtea societății, fără să se preocupe de identificarea acesteia și fără să folosească, cum ar fi fost normal, alte mijloace de imobilizare, în modul cum a făcut-o, totul și pe fondul consumului de alcool. Realizând ulterior gravitatea faptei și consecințele acesteia, inculpatul a luat măsurile necesare pentru anunțarea salvării și a poliției, acceptând în cursul judecății și plata despăgubirilor, așa cum au fost solicitate.

Caracterizând aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, Curtea, admițând recursul, va casa hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul că va reduce pedeapsa principală de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, iar durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la 3 ani la 2 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 562 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Iași numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.