ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132

din 12 februarie 2004 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații:

- R.D., fără antecedente

penale și

- T.V. la câte o pedeapsă de

5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13

C. pen., prin schimbarea de încadrare juridică.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate A.G.

S-a luat act că partea

vătămată P.M. nu a formulat pretenții civile.

Au fost obligați inculpații

la despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Iași.

Au fost obligați inculpații

la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel,

în fapt, prima instanță a reținut că, în ziua de 13 septembrie 2000,

inculpații, după ce au consumat la bar băuturi alcoolice, s-au hotărât să

sustragă soba de fier a părții vătămate P.M. În acest scop au pătruns în curtea

locuinței unde, datorită zgomotului făcut de încercarea de sustragerea a sobei,

au fost surprinși de partea vătămată și de martora M.M., pe care i-au lovit cu

corpuri contondente (bolovani).

Cu același scop al însușirii

pe nedrept inculpații au intrat în locuința lui A.G. unde au încercat să

sustragă hățurile de la cai, must și o găină. Partea vătămată a ieșit în curte

și l-a imobilizat pe inculpatul T.V., dar a fost lovit de ceilalți.

Inculpații au recunoscut

faptele și aceasta s-a coroborat cu restul probelor din care s-a extras

vinovăția: înscrisuri, procese-verbale, acte medico-legale, declarații martori

și parte vătămată.

Instanța i-a condamnat cu

respectarea criteriilor din art. 72 C. pen.

Curtea de Apel Iași, secția

penală, prin decizia penală nr. 322, pronunțată în dosarul penal nr. 1448/2004,

la data de 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T.V.,

obligându-l la cheltuieli judiciare către stat, prin care ceruse schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de violare de domiciliu, nesusținută de

probe.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv cerând reducerea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată și probele

existente, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

pentru următoarele considerente:

Instanțele au aplicat o

pedeapsă corectă la cuantumul acesteia ținând seama de circumstanțele reale și

personale. O reducere a pedepsei nu se justifică, având în vedere pericolul

concret pe care o tâlhărie comisă noaptea, de mai multe persoane, în stare de

ebrietate și care au lovit unde și cu ce au nimerit (au existat cazuri când

partea vătămată a murit, în situații similare).

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191, 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 322 din 23

septembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 mai 2005.