ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații: - R.D., fără antecedente penale și - T.V. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., prin schimbarea de încadrare juridică. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate A.G. S-a luat act că partea vătămată P.M. nu a formulat pretenții civile. Au fost obligați inculpații la despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Iași.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța astfel, în fapt, prima instanță a reținut că, în ziua de 13 septembrie 2000, inculpații, după ce au consumat la bar băuturi alcoolice, s-au hotărât să sustragă soba de fier a părții vătămate P.M. În acest scop au pătruns în curtea locuinței unde, datorită zgomotului făcut de încercarea de sustragerea a sobei, au fost surprinși de partea vătămată și de martora M.M., pe care i-au lovit cu corpuri contondente (bolovani). Cu același scop al însușirii pe nedrept inculpații au intrat în locuința lui A.G. unde au încercat să sustragă hățurile de la cai, must și o găină. Partea vătămată a ieșit în curte și l-a imobilizat pe inculpatul T.V., dar a fost lovit de ceilalți.

Inculpații au recunoscut faptele și aceasta s-a coroborat cu restul probelor din care s-a extras vinovăția: înscrisuri, procese-verbale, acte medico-legale, declarații martori și parte vătămată. Instanța i-a condamnat cu respectarea criteriilor din art. 72 C. pen. Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia penală nr. 322, pronunțată în dosarul penal nr. 1448/2004, la data de 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T.V., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat, prin care ceruse schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de violare de domiciliu, nesusținută de probe. Împotriva acestei hotărâri inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., respectiv cerând reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată și probele existente, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Instanțele au aplicat o pedeapsă corectă la cuantumul acesteia ținând seama de circumstanțele reale și personale. O reducere a pedepsei nu se justifică, având în vedere pericolul concret pe care o tâlhărie comisă noaptea, de mai multe persoane, în stare de ebrietate și care au lovit unde și cu ce au nimerit (au existat cazuri când partea vătămată a murit, în situații similare).

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191, 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 322 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2005.