ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 499/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 803 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, inculpatul M.F.C. a fost condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

tentativa la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b), c) C. pen.

Totodată,

tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 4 martie 2003 la zi și l-a obligat la 660.000

lei către Spitalul Clinic de Ortopedie Foișor – București despăgubiri și la

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut în fapt că inculpatul împreună cu alte trei persoane, în seara zilei de

3 martie 2003 s-a deplasat spre imobilul părților vătămate T.G. și T.M. pentru

a sustrage din curte bare de aluminiu.

Văzând

că imobilul este iluminat, cele trei persoane care-l însoțeau s-au desesizat și

au plecat, iar inculpatul, prin escaladare, a pătruns în curtea imobilului.

La

zgomotul produs de lătratul câinelui partea vătămată T.G. a ieșit din casă

surprinzându-l în curte pe inculpat. Pentru a-și asigura scăparea inculpatul

s-a înarmat cu un lemn găsit în curte cu care a aplicat mai multe lovituri

părții vătămate, care încerca să-l imobilizeze, în zona capului, umărului stâng

și la picioare.

Alertată

de strigătele soțului său, a ieșit din casă și partea vătămată T.M. care l-a

amenințat cu un cuțit, neavând însă curajul să se apropie și totodată a alertat

gardienii publici aflați în apropiere.

Inculpatul,

în continuare, a luat cuțitul de jos din locul unde îl aruncase partea vătămată

T.M. și întrucât părțile vătămate încercau să-l rețină le-a lovit pe ambele în

brațul și respectiv, palma dreaptă, după care prin escaladarea gardului a

părăsit imobilul.

Inculpatul

a fost prins de către un gardian public după somarea cu arma din dotare și

împreună cu alte persoane l-au imobilizat și condus la organul de poliție.

Urmare

actelor de violență, partea vătămată T.G. a suferit vătămări corporale pentru

vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 10-12 zile, iar

partea vătămată T.M., deși a suferit o plagă la palma dreaptă din motive

financiare nu a solicitat eliberarea vreunui act medical.

Prin

decizia penală nr. 644 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția

II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care

solicita schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de furt și

lovire întrucât nu a exercitat acte de violență pentru sustragerea sau

păstrarea vreunui bun.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul  a declarat recurs reiterând motivele din apel și

totodată, a solicitat reducerea pedepsei, temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct.14 și 17 C. proc. pen.

Recursul

declarat nu este fondat.

Din

examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că

instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut

corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o

corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

Susținerea

inculpatului că actele de violență exercitate asupra părților vătămate nu au avut

în vedere sustragerea sau păstrarea vreunui bun ci a ripostat la încercarea

acestora de a-l imobiliza, astfel că fapta sa constituie tentativă la

infracțiunea de furt și lovire, nu este întemeiată.

Este

incontestabil stabilit că inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea

locuinței părților vătămate pentru a sustrage bare din aluminiu și fiind

surprins a folosit violențe pentru a-și asigura scăparea.

Or,

potrivit art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie și

întrebuințarea de violențe pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, nu

numai pentru păstrarea bunului sustras.

Prin

urmare, inculpatul fiind surprins în timp ce încerca să sustragă bare de

aluminiu și folosind violența pentru a-și asigura scăparea, corect fapta sa a

fost încadrată în tentativă la infracțiunea de tâlhărie.

Pe de

altă parte, pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social

ridicat al infracțiunii comise, în împrejurările concrete de fapt sus-arătate

și persoana inculpatului  (fără antecedente penale) astfel că aceasta este

necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În

consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Din

pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 644/A din 29

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 martie 2003 la

28 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurent

la plata

sumei de 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.