ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6579/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 942 din 28

iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul G.P. la:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive de la

12 ianuarie 2005, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei răngi metalice în lungime de

aproximativ 90 cm, destinată să servească la săvârșirea infracțiunii.

S-a constatat că părțile vătămate G.V.I.

și I.I. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de milioane lei, din

care suma de 200.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 11 ianuarie 2005, în

jurul orelor 12,00, inculpatul G.P., însoțit de un individ rămas neidentificat,

au încercat să pătrundă, prin efracție, în apartamentul numitului G.V., forțând

ușa cu o rangă metalică, special confecționată, pentru a fi folosită ca o

pârghie pentru dislocarea sistemelor de siguranță.

Inculpatul și însoțitorul său au

fost surprinși, în timp ce acționau, de numitul I.I.

În momentul în care au fost

surprinși, persoana rămasă neidentificată, a amenințat cu un cuțit ce avea lama

de 30 cm pe I.I., reușind în acest fel să-și asigure scăparea.

Inculpatul G.P. a încercat să

părăsească locul faptei în fugă, fiind prins însă de către I.I. și numiții R.G.

și D.M., care l-au imobilizat.

Asupra inculpatului s-a găsit o

pereche de mănuși de culoare neagră din material textil. Ranga pe care o avea

asupra sa, inculpatul a abandonat-o în imediata apropiere a locului săvârșirii

faptei.

În momentul prinderii, inculpatul a

amenințat pe cei de față, pentru a-și putea asigura scăparea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul G.P. pe care a criticat-o cu privire la:

- încadrarea juridică a faptei, pe

care o consideră ca fiind cea de tentativă la infracțiunea de furt calificat,

întrucât intenția a fost de a pătrunde în apartament, fără însă a folosi acte

de violență asupra vreunei persoane;

- pedeapsa aplicată care, în cazul

în care nu se va primi prima critică, să fie redusă prin reaprecierea

criteriilor de individualizare, întrucât o consideră prea severă.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 582 din 29 iulie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat la plata sumei de 1.500.000 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei,

reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa

din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a arătat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, încadrând

fapta în textele de lege corespunzătoare, respectiv tentativă la infracțiunea

de tâlhărie, având în vedere modul în care a acționat și anume, încercarea de a

intra prin efracție, împreună cu altă persoană, într-un apartament, și

folosirea de violențe în momentul în care au fost surprinși, pentru a-și

asigura scăparea.

Referitor la critica privind

individualizarea pedepsei, s-a arătat că în cauză s-a dat eficiența cuvenită

tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la

gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă și nu

în ultimul rând persoanei inculpatului care a avut o atitudine nesinceră și nu

are antecedente penale.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpat, în principal, cu privire la greșita sa

condamnare, susținând că în cauză nu sunt întrunite elementele infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată iar, în subsidiar, cu privire la pedeapsa

aplicată pe care o consideră prea severă, în primul caz, impunându-se

achitarea, iar în cel de-al doilea, reducerea pedepsei.

Recursul declarat de inculpatul G.P.

este nefondat.

Fapta inculpatului de a încerca să

pătrundă într-un apartament prin efracție și fiind surprins în timp ce acționa

pentru a distruge încuietorile cu ajutorul unui levier din fier, împrejurare în

care atât el (inculpatul) cât și însoțitorul său, persoană rămasă

neidentificată, au folosit acte de violență, inclusiv amenințarea cu un cuțit

pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive, atât din

punct de vedere al laturii obiective, cât și al laturii subiective, ale

tentativei la infracțiunea de tâlhărie.

Privită prin prisma celor de mai sus

se constată că susținerea inculpatului potrivit căreia fapta nu poate fi

încadrată în tentativă la infracțiunea de tâlhărie nu este fondată.

Nici critica privind greșita individualizare

a pedepsei nu este întemeiată.

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosar se constată că, la dozarea pedepsei, instanțele au avut în vedere pe

de o parte, pericol social al faptei, iar pe de altă parte, datele ce

caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, însă a

avut o atitudine procesuală nesinceră încercând să acrediteze ideea

nevinovăției sale, împrejurări în care pedeapsa aplicată de către prima

instanță și menținută de instanța de apel este în măsură să realizeze scopul

urmărit de art. 52 C. pen.

Față de considerentele arătate,

având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și de

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.P. este nefondat și

a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatului

se va deduce durata reținerii și arestării preventive la zi.

Aflat în culpă procesuală,

inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de

executarea prezentei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 582 din 29 iulie 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 ianuarie

2005, la 22 noiembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 noiembrie 2005.