ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4348/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 553 din 21 octombrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen., la 4 ani închisoare; - furt calificat prevăzut de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare; - violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, deducându-se sporul arestării preventive din pedeapsa aplicată.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de un milion lei contravaloarea unor păsări către partea civilă S.G. A mai fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 20 milioane lei daune materiale și 15 milioane lei daune morale și 8 milioane cheltuieli judiciare către stat, iar către Spitalul Clinic de Urgență partea civilă în cauză la plata sumei de 677.250 lei, 18,10 dolari S.U.A. către Spitalul de Ambulanță cu dobânda aferentă și 4.509.893 lei către Spitalul Clinic nr. 3. S-a reținut că inculpatul în vârstă de 15 ani, obișnuia să consume băuturi alcoolice, în ziua de 15 decembrie 2001 a pătruns în curtea părții vătămate S.G., de unde a sustras 5 păsări, pe care le-a vândut numitului C.N.

pentru suma de 40.000 lei. În noaptea de 16 decembrie 2001, din nou inculpatul care era în stare de ebrietate, a pătruns în curtea numitei P.S. pentru a face rost de vin. Deși inculpatul constatase că aceasta se afla în locuință, cu o lopată a forțat ușa de la intrare. Nereușind să pătrundă, acesta a forțat și o fereastră, ajungând într-o cameră neluminată astfel că nu a sesizat existența damigenelor de vin. În continuare inculpatul a pătruns în bucătărie unde a fost surprins de partea vătămată timp în care acesta căuta în frigider. În aceste condiții, inculpatul a lovit-o cu lopata și în continuare cu picioarele peste față și coaste. Văzând că partea vătămată a căzut inconștientă, a aprins un băț de chibrit, a scos televizorul din priză și a sustras suma de 180.000 lei, ieșind prin aceeași fereastră.

În urma loviturilor, partea vătămată a prezentat fracturi de mandibulă, contuzie nazală, contuzie toracică, șold, echimoze și hematoame care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Prin decizia penală nr. 358 din 10 decembrie 2002, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, motivat de faptul că pedeapsa a fost just individualizată față de împrejurările concrete de săvârșire a faptei și datele personale ale inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând motivul invocat în apel, respectiv greșita individualizare a pedepsei și necesitatea diminuării cuantumului motivat de faptul că provine dintr-o familie cu cinci copii fiind singurul susținător.

Recursul este nefondat. Din analiza ansamblului probator administrat în cauză se constată că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor și o greșită individualizare a pedepselor în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Verificând hotărârile prin prisma motivului de casare invocat care circumscrie prevederilor art. 385 15 pct. 14 C. proc. pen., se constată că este neîntemeiat. La individualizarea pedepselor, instanțele au avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările produse părții vătămate necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale, pericolul deosebit al faptelor, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, încât aplicarea unei pedepse mai mici nu se justifică nefiind de natură să asigure scopul preventiv educativ al acesteia.

Pentru aceste considerente și cum nu se constată alte temeiuri de natură a conduce la desființarea hotărârilor, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. a lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va computa timpul reținerii și arestării preventive de la 17 decembrie 2001 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 358 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 17 decembrie 2001 până la 8 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie2003.