ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5464/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 28

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 5016/2003, s-a

dispus condamnarea inculpatului S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- ultraj, prevăzută și pedepsită de

art. 239 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76

lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- tâlhărie, prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c)

și art. 76 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art.

211 alin. (2) lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare;

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 mai

2003 la 26 iunie 2003.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Iași suma de 3.953.887 lei,

reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.I.

Totodată, inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile C.I. suma de 297.015 lei venit nerealizat pe

perioada concediului medical, 3.000.000 lei daune materiale, 15.000.000 lei

daune morale și suma de 5.135.000 lei, cheltuieli judiciare.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat să plătească statului suma de 2.800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în noaptea de 25 mai 2003, în jurul orelor 23,00, după

ce au consumat băuturi alcoolice inculpatul l-a convins pe H.D., cumnatul său,

să-l ajute să sustragă cherestea din depozitul S.C. T.P. SRL Cacica.

Ajungând la gardul depozitului,

inculpatul S.M. a tăiat cu un patent plasa de sârmă, practicând o gaură prin

care a pătruns în incinta societății, numitul H.D. rămânând afară.

Inițial inculpatul a sustras 4

scânduri și i le-a dat prin gard cumnatului său, care le-a dus la 15-20 m

distanță, timp în care inculpatul a mai luat două scânduri. În momentul în care

i le dădea prin gard lui H.D. a fost surprins de paznicul C.I., care l-a somat

și a încercat să-l imobilizeze. Pentru a-și asigura scăparea inculpatului S.M.

a lovit paznicul, cauzându-i leziuni traumatice corporale ce au necesitat

pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Scândurile sustrase au fost găsite

lângă gardul depozitului și au fost restituite unității păgubite, care nu s-a

mai constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și

inculpatul S.M.

Printre motivele formulate în scris,

parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

următoarele: instanța a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului

reținerea de 24 de ore, din ziua de 27 mai 2003; în raport cu natura și

pericolul social al faptelor săvârșite, reținerea circumstanțelor atenuante

personale în favoarea inculpatului este nejustificată, încât se impune

individualizarea pedepselor, prin înlăturarea aplicării art. 74 și art. 76 C.

pen.; sub aspectul laturii civile, tribunalul a omis să constate recuperat

(prin restituire) prejudiciul cauzat SC T.P. SRL Cacica, în schimb a dispus

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul

Clinic de Urgență Iași, fără introducerea în cauză a spitalului, ca parte civilă

(acest motiv nu a mai fost susținut oral de procurorul de ședință).

Inculpatul nu și-a formulat în scris

motivele de apel, dar prin apărătorul ales a solicitat, în temeiul art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de ultraj, întrucât

nu a cunoscut că persoana pe care a lovit-o era paznicul societății, iar cu

privire la infracțiunea de tâlhărie, invocând lipsa elementului subiectiv a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracțiunea

de furt și lovire și condamnarea sa pentru aceste din urmă infracțiuni, cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și suspendarea condiționată a executării

pedepsei, în baza art. 81 și urm. C. pen.

Totodată, a cerut să se deducă din

pedeapsă durata reținerii de 24 de ore, din ziua de 27 mai 2003, iar sub

aspectul laturii civile a solicitat să se constate că prejudiciul a fost

recuperat.

Prin decizia nr. 161 din 14 iunie

2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de parchet și de către

inculpatul S.M. și a desființat parțial sentința nr. 17 din 28 ianuarie 2004 a

Tribunalului Suceava.

Au fost descontopite pedepsele

stabilite și prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., a

majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239

alin. (2) C. pen., de la 2 luni închisoare la un an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., prin contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de un an și 6 luni

stabilită prin sentința apelată pentru infracțiunea de tâlhărie, art. 211 alin.

(2) lit. b) C. pen., urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

un an și 6 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa de executat și

durata reținerii de 24 ore din ziua de 27 mai 2003.

A constatat recuperat integral, prin

restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate SC T.P. SRL Cacica și a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul, solicitând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru

infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., deoarece nu a

cunoscut calitatea de paznic a părții vătămate C.I.

De asemenea, inculpatul a cerut

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., în infracțiunile de tentativă de furt,

prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen. și lovire sau alte violențe,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În subsidiar a solicitat să se

mențină hotărârea primei instanțe de judecată.

Verificând hotărârile atacate în

raport de critica invocată, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Astfel, susținerea inculpatului că a

fost în eroare cu privire la calitatea de paznic a părții vătămate nu poate fi

primită, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. În toate cele 5

declarații date la urmărirea penală în față procurorului, inculpatul arată,

constant, că a fost surprins de paznicul pe care-l cunoștea din vremea în care

lucra și el la acea societate.

De asemenea, cumnatul inculpatului

H.D. declară: „mi-a spus că a fost surprins de un paznic, probabil „I.”, pe

care l-a lovit și apoi a fugit”.

Așa fiind, nu se poate dispune

achitarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj, instanțele de fond și

apel reținând, în mod justificat, în sarcina inculpatului și infracțiunea

sus-arătată.

Cât privește al doilea motiv de

recurs invocat de inculpat, care a cerut schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunile de tentativă de furt și

lovire s-a stabilit că nici acesta nu are temei.

Astfel, potrivit art. 211 C. pen.,

furtul urmat de violențe sau amenințări pentru ca făptuitorul să-și asigure

scăparea constituie infracțiunea de tâlhărie.

Situația de fapt stabilită în cauză

confirmă justețea încadrării juridice reținută de instanțele de fond și de

apel.

Pentru considerentele arătate

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se

respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 161 din 14

iunie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.