ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 672/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2002 reclamanta SNP „Petrom” SA București, sucursala Ploiești a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Controlului Fiscal Ploiești și Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, solicitând anularea deciziei nr. 1943 din 30 noiembrie 2001 și a procesului verbal de constatare și exonerarea sa de plata majorărilor de întârziere de 26.505.045.100 lei, calculate pentru neplata la termen a redevenței petroliere aferente extracției de gaze naturale. În motivarea acțiunii reclamanta susține că organul de control a calculat în mod eronat majorările de întârziere, întrucât potrivit clauzelor acordului petrolier, pentru livrarea cu întârziere a cotei de redevență petrolieră se percep daune moratorii de 1% pe zi de întârziere neputându-se încasa și penalități.

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial prin sentința civilă nr. 182 din 19 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 20.409.350.083 lei. Împotriva acestei soluții au declarat recurs ambele părți. În recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova critică sentința atacată, susținând că instanța a pronunțat o soluție greșită întrucât dispozițiile legale incidente în materie instituie o sancțiune pentru nepredarea în natură a redevenței petroliere (daune moratorii și daune compensatorii) și o altă sancțiune pentru nevirarea la bugetul statului a contravalorii acesteia, sub forma majorărilor de întârziere prevăzute de legea fiscală.

Recurenta SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești susține că sentința este parțial temeinică, întrucât instanța a respins nejustificat cererea sa cu privire la suma de 6.095.695 lei, dintr-un total de 26.505.045.100 lei, reprezentând redevența petrolieră calculată eronat de organul financiar, fiind fără relevanță faptul că această sumă fusese constatată printr-un proces verbal anterior, al aceluiași organ financiar.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova este nefondat, urmând a se admite recursul declarat de SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești, pentru următoarele considerente: Prin procesul vernal nr. 18520 din 31 octombrie 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a stabilit că recurenta reclamantă nu a achitat redevența petrolieră pentru extracția de gaze naturale datorată bugetului de stat, pentru care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 20.409.350.083 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 septembroie 2001. Diferența de 6.095.695.017 lei contestată de reclamantă a fost stabilită anterior, prin procesul verbal nr.6700 din 1 iunie 2000 și reprezintă majorările de întârziere aferente neplății la termen a redevenței petroliere calculate până la 31 octombrie 2001. Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995, titularii dreptului de administrare sau de concesiune sunt supuși la plata către bugetul de stat a unei taxe pe activitatea de exploatare a resurselor minerale și a unei redevențe petroliere stabilite legal conform acordului petrolier.

Art.30 al Legii stipulează că, redevența petrolieră se stabilește sub formă de cotă procentuală din producția brută realizată. Cota va fi convenită între Autoritatea competentă și titularul acordului petrolier, pentru fiecare zăcământ în parte, la încheierea acordului petrolier. Redevența petrolieră este datorată din ziua începerii realizării producției și plătibilă în natură, trimestrial, cu scadența până la data de 20 a primei luni a trimestrului următor. În conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 32, pentru neplata la termen a taxei pe activitatea de exploatare a resurselor minerale se percep majorări de întârziere conform legii fiscale, iar pentru neplata în termen a redevenței petroliere vor fi stipulate în acordul petrolier daune-interese, moratorii și compensatorii.

O confirmare a faptului că redevența petrolieră nu are caracterul juridic al unei obligații fiscale o reprezintă și dispozițiile art. 87 din H.G. nr. 1265/1996 potrivit cărora neplata la termen a redevenței petroliere atrage răspunderea pentru daune moratorii și compensatorii conform Acordului petrolier, în timp ce pentru neplata taxei de exploatare a resurselor minerale se percep daune de întârziere conform legii fiscale. Un argument suplimentar rezultă și din O.U.G. nr. 47/2002, art. 1 pct. 4, conform căruia dispozițiile art. 32 alin. (2) al Legii petrolului se modifică în sensul că pentru neplata la termen a redevenței petrolului se datorează majorări și penalități de întârziere conform legislației fiscale în vigoare.

Această modificare confirmă faptul că până la apariția noii reglementări nu se puteau calcula penalități de întârziere conform legislației fiscale, pentru obligații față de stat care nu au caracter fiscal. În tot cuprinsul Legii nr. 134/1995, și în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1265/1996 nu se face mențiune că neplata la termen a redevenței petroliere atrage penalități de întârziere, calculate potrivit legii fiscale. Întrucât penalitățile de întârziere calculate potrivit legii fiscale au fost introduse abia prin O.U.G. nr. 47/2002, la o dată ulterioară perioadei supuse controlului, iar legea nu retroactivează, pentru intervalul de timp anterior, nu se pot calcula penalități de întârziere.

Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii în întregime a acțiunii și al exonerării acesteia și de plata diferenței de 6.095.695.017 lei. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimata urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei. Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești împotriva sentinței civile nr. 182 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că admite în întregime acțiunea formulată de reclamanta SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești. Exonerează pe reclamantă și de plata sumei de 6.095.695.017 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termen a redevenței petroliere. Obligă intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova să-i plătească recurentei reclamante suma de 65.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.