ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 672/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2002 reclamanta SNP „Petrom” SA București,

sucursala  Ploiești a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Controlului Fiscal Ploiești și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova, solicitând anularea  deciziei nr. 1943 din 30 noiembrie 2001 și a

procesului verbal  de constatare și exonerarea sa de plata  majorărilor de

întârziere de 26.505.045.100 lei, calculate  pentru neplata la termen a

redevenței petroliere aferente extracției de gaze naturale.

În

motivarea acțiunii reclamanta susține că organul de control a calculat în mod

eronat majorările de întârziere, întrucât potrivit clauzelor acordului

petrolier, pentru livrarea cu întârziere a cotei de redevență petrolieră se

percep daune moratorii de 1% pe zi de întârziere  neputându-se încasa și

penalități.

Curtea

de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial prin sentința

civilă nr. 182 din 19 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea, a anulat actele

administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de

20.409.350.083 lei.

Împotriva

acestei soluții au declarat recurs ambele părți.

În

recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova critică sentința

atacată, susținând că instanța a pronunțat o soluție greșită întrucât

dispozițiile legale incidente în materie instituie o sancțiune pentru

nepredarea în natură a  redevenței petroliere (daune moratorii și daune

compensatorii) și o altă sancțiune pentru nevirarea la bugetul statului a

contravalorii acesteia, sub forma majorărilor de întârziere prevăzute de  legea

fiscală.

Recurenta

SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești susține că sentința este  parțial

temeinică, întrucât instanța a respins  nejustificat cererea sa cu privire la

suma de 6.095.695 lei, dintr-un total de 26.505.045.100 lei, reprezentând

redevența petrolieră calculată eronat de organul financiar, fiind fără

relevanță faptul că această sumă fusese constatată printr-un proces verbal

anterior, al aceluiași organ financiar.

Recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova este

nefondat, urmând a se admite recursul declarat de SNP „Petrom” SA, sucursala

Petrom Ploiești, pentru următoarele considerente:

Prin

procesul vernal nr. 18520 din 31 octombrie 2001, încheiat de Direcția Generală

a Finanțelor Publice s-a stabilit că recurenta reclamantă nu a achitat

redevența petrolieră pentru extracția de gaze naturale datorată bugetului de

stat, pentru care   s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 20.409.350.083

lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 septembroie 2001.

Diferența

de 6.095.695.017 lei contestată de reclamantă a fost stabilită anterior, prin

procesul verbal nr.6700 din 1 iunie 2000 și  reprezintă majorările de

întârziere aferente neplății la termen  a redevenței petroliere calculate până

la 31 octombrie 2001.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 din Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995,

titularii dreptului de administrare sau de concesiune sunt supuși la plata

către bugetul de stat a unei taxe pe activitatea de exploatare a resurselor

minerale și a unei redevențe petroliere stabilite legal conform acordului

petrolier.

Art.30

al Legii stipulează că, redevența petrolieră se stabilește sub formă de cotă

procentuală din producția brută realizată. Cota va fi convenită între

Autoritatea competentă și  titularul acordului  petrolier, pentru fiecare

zăcământ în parte, la încheierea acordului  petrolier. Redevența petrolieră

este datorată din ziua începerii realizării producției și plătibilă în natură,

trimestrial, cu scadența până la data de 20 a primei luni a trimestrului

următor.

În

conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 32, pentru neplata la termen a

taxei pe activitatea de exploatare a resurselor  minerale se percep majorări de

întârziere conform legii fiscale, iar pentru neplata în termen a redevenței

petroliere vor fi stipulate în acordul petrolier daune-interese, moratorii  și

compensatorii.

O

confirmare a faptului că redevența petrolieră nu are caracterul juridic al unei

obligații fiscale o reprezintă și dispozițiile art. 87 din  H.G. nr. 1265/1996

potrivit cărora neplata la termen a redevenței petroliere atrage răspunderea

pentru daune moratorii și compensatorii conform  Acordului petrolier, în timp

ce pentru neplata taxei de exploatare a resurselor minerale se percep daune de

întârziere conform legii fiscale.

Un

argument suplimentar rezultă și din O.U.G. nr. 47/2002, art. 1 pct. 4, conform

căruia dispozițiile art. 32 alin. (2) al Legii petrolului se modifică în sensul

că pentru neplata la termen a redevenței petrolului se datorează  majorări și

penalități de întârziere conform legislației fiscale în vigoare. Această

modificare confirmă faptul că   până la apariția noii reglementări nu se puteau

calcula penalități de întârziere conform legislației fiscale, pentru obligații

față de  stat care nu au caracter fiscal.

În tot

cuprinsul Legii nr. 134/1995, și în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.

1265/1996 nu se face mențiune că neplata la termen a redevenței petroliere atrage

penalități de întârziere, calculate potrivit legii fiscale.

Întrucât

penalitățile de întârziere calculate potrivit legii fiscale au fost introduse

abia prin O.U.G. nr. 47/2002, la o dată ulterioară perioadei supuse

controlului, iar legea nu  retroactivează, pentru intervalul de timp anterior,

nu se pot calcula penalități de întârziere.

Având

în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de reclamantă, se

va modifica sentința atacată în sensul admiterii în întregime a acțiunii și al

exonerării acesteia și de plata diferenței de 6.095.695.017 lei.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimata urmează să fie obligată la plata

cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.

Recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești împotriva

sentinței civile nr. 182 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția

de contencios administrativ.

Modifică

sentința atacată în sensul că admite în întregime acțiunea formulată de

reclamanta SNP „Petrom” SA, sucursala Petrom Ploiești.

Exonerează

pe reclamantă și de plata sumei de 6.095.695.017 lei, reprezentând majorări de

întârziere pentru neplata la termen a redevenței petroliere.

Obligă

intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova să-i plătească

recurentei reclamante suma de 65.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.