ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 mai

2001 la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, sub nr.

4479, reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat Prahova, să se dispună anularea

deciziei nr. 818 din 29 mai 2000 și a procesului verbal de control nr. 6750 din

17 aprilie 2000, anularea adresei nr. 430668 din 31 martie 2000 a Ministerului

Finanțelor prin care s-au revocat înlesnirea acordată S.N.P. Petrom SA,

sucursala Petrobrazi, precum și a somației nr. 3264 din 11 mai 2000 și

obligarea Ministerului Finanțelor de a i se restitui suma de 28.360.000.000 lei

prin blocarea contului.

În motivarea acțiunii reclamanta a

precizat că prin procesul verbal de control nr. 6750/17 aprilie 2000 s-a

stabilit că a pierdut facilitățile fiscale acordate de Ministerul Finanțelor și

comunicate prin adresa nr. 440500 din 13 aprilie 2000, constând în eșalonarea

accizelor în valoare de 693.812.560.365 lei și scutirea de plată a majorărilor

de întârziere în valoare de 159.099.030.992 lei datorită nerespectării

obligațiilor impuse de către o altă sucursală a S.N.P. Petrom SA – Baza de

Aprovizionare Florești.

S-a mai susținut că această

constatare a organelor de control financiar este nelegală, deoarece

facilitățile fiscale i-au fost atribuite cu acordul Ministerului Industriei și

Comerțului și a Primului – Ministru al României de la vremea respectivă, în

timp ce retragerea acestora s-a făcut fără acordul acestor instituții, doar

prin adresa nr. 430668/2000 a Ministerului Finanțelor a cărei anulare a

solicitat-o.

Reclamanta a mai arătat că nu poate

suporta consecințele nerespectării obligațiilor asumate de o altă sucursală a

S.N.P. Petrom, atâta timp cât pentru fiecare subunitate fără personalitate

juridică a acestei societăți, s-au departajat și nominalizat obligațiile

fiscale eșalonate și scutite la plată și mai ales pentru faptul că ulterior

organele fiscale de control au stabilit printr-un control că sunt greșite

constatările privind Baza de Aprovizionare Florești, întocmind un decont

rectificativ și dispunând retragerea titlului executor.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul că a renunțat la judecată cu privire la capătul de cerere ce

viza anularea somației nr. 3264/2000 emisă de Percepția Fiscală Ploiești și nu

a mai susținut cererea privind anularea adresei nr. 430668/2000 a Ministerului

Finanțelor.

Curtea de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 276 pronunțată la 18

decembrie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în baza

O.U.G. nr. 13/2001, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Prahova

și în consecință, a anulat în parte decizia nr. 818 din 29 mai 2001 și procesul

verbal nr. 930 din 18 aprilie 2000 (înregistrat la sediul petiționarei sub nr.

6750 din 17 aprilie 2000) în privința majorărilor de întârziere în valoare de

869.510.978.783 lei și a dispus restituirea sumei de 29.576.010.319 lei

reținută de organele fiscale.

S-au menținut restul dispozițiilor

deciziei și a actului de control și s-a respins capătul de cerere privind

anularea adresei nr. 430668 din 31 martie 2000 a Ministerului Finanțelor.

S-a luat act de renunțarea la

judecată formulată de reclamantă cu privire la anularea somației nr. 3264 din

11 mai 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

contencios administrativ a reținut că reclamantei i-au fost acordate facilitățile

fiscale propuse de Ministerul Industriei și Comerțului, însușite de Ministerul

Finanțelor și aprobate de Guvernul României, constând în eșalonarea la plată pe

perioada 1999 – 2003 a obligațiilor restante datorate bugetului de stat la 31

decembrie 1998 în sumă de 4.094.004.043.026 lei și scutirea la plata

majorărilor de întârziere calculate până la aceeași dată în valoare de

3.059.936.150.773 lei, așa cum a rezultat din adresa 440.500 din 23 aprilie

1999 a Ministerului Finanțelor.

Facilitățile au fost departajate pe

sucursale ale S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi, beneficiind de eșalonarea

accizelor în valoare de 693.812.560.365 lei, a căror plată trebuia începută în

noiembrie 2001 și de scutire la plata majorărilor de întârziere în valoare de

159.099.939.992 lei pe aceeași perioadă după cum a rezultat din adresa

comunicată de Ministerul Finanțelor către Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat. Prahova.

În adresa nr. 440182 din 22 aprilie

1999 a Ministerului Finanțelor, transmisă reclamantei, s-a precizat că pentru

cele 85 de unități subordonate, fără personalitate juridică virarea sumelor la

buget, la termenele scadente urma să se facă în mod centralizat de societatea

cu personalitate juridică S.N.P. Petrom SA București.

Instanța a mai reținut că, în urma

unui control efectuat la una din sucursalele S.N.P. Petrom SA – Baza de

Aprovizionare Florești, căreia la rândul său i-au fost acordate facilități

fiscale conform adresei nr. 440500 din 23 aprilie 1999, s-a constatat că

această sucursală are neachitate obligații la bugetul de stat în termen de 30

de zile de la scadență, prin care s-a întocmit procesul verbal nr. 12368 din 24

aprilie 2000 și asupra căruia s-a revenit prin procesul verbal nr. 23172 din 6

octombrie 2000, dispunându-se, totodată, retragerea titlului executor împotriva

acestei debitoare, motiv pentru care contestația la executare pornită, a fost

respinsă ca rămasă fără obiect.

Cu toate acestea, la un control

efectuat la sediul sucursalei Petrobrazi ca urmare a solicitării acesteia a

restituirii sau compensării sumei de 80.982.093.369 lei reprezentând impozit pe

profit virat în plus, prin procesul verbal nr. 930 din 18 aprilie 2000,

reprezentanții Direcției Controlului Financiar Fiscal Prahova au apreciat că, urmare

a întârzierilor la plata a Bazei de Aprovizionare Florești, S.N.P. Petrom SA

București, deci inclusiv sucursala Petrobrazi, a pierdut facilitățile fiscale

acordate, procedându-se la recalcularea obligațiilor către buget și

constatându-se că petiționara datorează 797.471.409.844 lei accize,

963.762.058.399 lei majorări de întârziere aferente accizelor și 1.216.010.319

lei majorări aferente T.V.A.

Contestându-se acest act de control,

dar numai în legătură cu majorările de întârziere în valoare de 1.072.455.537.039

lei nu și în privința accizelor, Ministerul Finanțelor, prin decizia nr. 818

din 29 mai 2001, a admis în parte contestația petiționarei pentru suma de

6.153.855.405 lei reprezentând T.V.A., majorări de întârziere și cheltuieli

nedeductibile pentru care s-a dispus refacerea controlului, a respins ca rămas

fără obiect capătul de cerere privind majorările de întârziere aferente

accizelor în valoare de 196.770.642.217 lei, constatându-se că acestea au fost

stabilit printr-un act de control întocmit anterior celui a cărui anulare se

solicită, acestea nemaiputând fi puse în discuție.

Prin aceeași decizie s-a respins ca

neîntemeiată contestația privind majorările de întârziere aferente accizelor în

valoare de 869.510.978.783 lei, apreciindu-se că nerespectarea termenelor și

condițiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată S.N.P. Petrom SA,

rezultată din verificările făcute la Baza de Aprovizionare Florești la 14

decembrie 1999, atrage pierderea facilităților fiscale conform art. 84 din H.G.

nr. 11/1996 modificată și completată prin O.G. nr. 213/1999 și pct. 9 din Anexa

1 aprobată prin O.M.F. nr. 1283/1998, așa încât s-a stabilit că în mod corect

s-a procedat la recalcularea obligațiilor bugetare ale S.N.P. Petrom SA,

sucursala Petrobrazi, considerându-se că acestea nu au fost eșalonate.

În raport de aceste constatări de

fapt și față de împrejurarea că reclamanta nu a contestat accizele recalculate

în valoare de 799.471.401.844 lei pentru care de altfel nici nu s-a parcurs

procedura administrativă prealabilă, instanța a analizat soluția Ministerului

Finanțelor numai în privința majorărilor de întârziere aferente accizelor.

Reținând și concluziile expertizei,

instanța de fond a ajuns la concluzia că verificarea de către organele fiscale

a îndeplinirii condițiilor sub care au fost acordate facilitățile fiscale

S.N.P. Petrom SA București, constând în achitarea obligațiilor curente la

bugetul statului în termen de 30 de zile de la data scadenței, trebuia să se

facă la sediul acesteia, ea urmând să efectueze plățile centralizat prin

unitățile fără personalitate.

Pe de altă parte, instanța a mai

reținut că, chiar dacă verificările se făceau la sediul acestor sucursale, ar

fi trebui să privească obligațiile fiecăreia și nicidecum să considere că

pentru întârzierile la plată ale sucursalei Baza de Aprovizionare Florești

pentru care s-a dovedit ulterior că au fost incorect stabilite, că s-au pierdut

facilitățile fiscale acordate S.N.P. Petrom SA și să se procedeze la

recalcularea obligațiilor bugetare pentru altă sucursală decât cea la care s-au

sesizat nereguli, respectiv sucursala Petrobrazi, reclamanta în cauza de față

nu avea datorii restante la buget.

Constatându-se eronat pierderea

facilităților fiscale, instanța, în temeiul art. 12 din O.U.G.nr. 13/2001, a admis

în parte acțiunea, a anulat în parte decizia Ministerului Finanțelor nr. 818

din 29 mai 2001 și procesul verbal de control referitor la majorările de

întârziere aferente accizelor în valoare 869.510.978.783 lei și a dispus

restituirea sumei de 29.576.010.319 lei reținută reclamantei.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale deciziei atacate, iar cu privire la anularea adresei nr. 436168 din 31

martie 2000 instanța a reținut că cererea nu poate fi soluționată pe calea

specială prevăzută de O.U.G.nr. 13/2001, ci procedura specială prevăzută de

Legea nr. 29/1990.

În ce privește cererea referitoare

la anularea somației nr. 3264 din 11 mai 2000 a Ministerului Finanțelor,

instanța a luat act de renunțare la judecată conform art. 246 C. proc. civ.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, au declarat recurs

reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi și Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice, județul Prahova, invocând

nelegalitatea și netemeinicia acestuia.

În primul recurs s-a susținut că

instanța de fond recunoaște că actele de control întocmite de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Prahova, nu a avut temei legal și dispune anularea

majorărilor de întârziere în sarcina sucursalei Petrobrazi, dar se omite să

menționeze că se menține eșalonarea la plata sumei reprezentând accize datorate

așa cum au fost stabilite prin adresa Ministerului Finanțelor nr. 440182/22

aprilie 1999.

Într-o interpretare sistematică,

anularea majorărilor de întârziere în sarcina sucursalei Petrobrazi nu poate fi

ruptă de recunoașterea că aceasta este în continuare beneficiara eșalonărilor

la plata accizelor convenite cu Ministerul Finanțelor.

Menținerea eșalonării plății

accizelor și stabilirea cuantumului acestora sunt lucruri distincte pe care

instanța trebuia să le trateze diferențiat.

S-a mai susținut în motivarea

recursului că, de altfel, sucursala Petrobrazi s-a referit în acțiune doar la

cuantumul majorărilor de întârziere reținute în sarcina sa pe considerentul că

la momentul acela sumele contestate se timbrau cu 2% din valoare în prima cale

de atac și 1% în cea de-a II-a, iar în situația dedusă judecății aceasta

însemna un timbraj de câteva zeci de miliarde de lei.

Tot legat de acest ultim aspect s-a

arătat că textul din Legea nr. 105/1997 ce reglementa problema timbrajului în

căile administrative de atac a fost declarat neconstituțional și că acesta este

un argument de a se menține eșalonarea la plata accizelor.

Prin cel de-al doilea recurs s-a

susținut că instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate și, în

consecință, a stabilit greșit situația de fapt.

Astfel, s-a susținut că în mod

eronat, Curtea de Apel Ploiești a reținut că „verificarea de către organele

fiscale a condiției sub care s-au acordat facilitățile fiscale S.N.P. Petrom SA

București, trebuia să se facă la sediul acesteia” și că în aceeași ordine

eronată, de idei, se concluzionează că verificările ar fi trebuit să privească

obligațiile fiecărei sucursale, iar organele de control au procedat greșit

recalculând obligațiile bugetare pentru o altă sucursală, decât cea la care

s-au sesizat nereguli, sucursala Petrobrazi „neavând datorii restante la

buget”.

Contrar celor reținute de instanță,

recurenta a precizat că organele fiscale teritoriale au verificat obligațiile

care intră în sarcina sucursalelor, că sucursala Baza de Aprovizionare Florești

și-a achitat datoriile în timpul controlului, astfel că aprecierile făcute de

expert că aceasta nu avea datorii, nu concordă cu realitatea stabilită prin

sentința civilă nr. 11288/23 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

De asemenea, concluzia instanței de

fond că sucursala Petrobrazi nu avea datorii restante la buget și că în mod

nelegal nu i-au mai fost acordate facilități, nu concordă cu Capitolul III din

procesul verbal de control.

După cum a fost ignorat și faptul că

în procesul verbal întocmit la data de 31 mai 2001, s-a constatat că nici

S.N.P. Petrom SA București nu și-a îndeplinit obligațiile, astfel că pierderea

eșalonărilor se impunea ca o consecință firească a culpei exclusive atât a

sucursalelor verificate, cât și a societății mame S.N.P. Petrom București.

Analizând recursurile, Curtea

urmează să constate temeinicia recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Prahova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice și să respingă recursul declarat de S.N.P. Petrom SA București,

sucursala Petrobrazi, ca nefondat.

Rezultă că la data de 13 aprilie

1999 Ministerul Finanțelor a aprobat pentru S.N.P. Petrom București împreună cu

cele 85 de sucursale, eșalonarea la plată a obligațiilor restante la bugetul

statului la data de 31 decembrie 1998, în sumă de 4.094.004.043.026 lei, pe o

perioadă de 5 ani (1999 – 2003) și scutirea la plată a majorărilor de

întârziere aferente calculate până la data de 31 decembrie 1998 în sumă de

3.059.036.150.773 lei.

Acordarea eșalonării așa cum a fost

aprobată prin adresa nr. 440182/22 aprilie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor

a fost condiționată de achitarea obligațiilor curente la bugetul statului, nu

mai târziu de 30 de zile, virarea urmând să se facă centralizat de S.N.P. care

are personalitate juridică.

Ca urmare a întârzierilor de plată

de la sucursala Baza de Aprovizionare Florești, S.N.P. Petrom și inclusiv,

sucursala Petrobrazi, constatate de Direcția Controlului Financiar Prahova, s-a

apreciat că s-au pierdut facilitățile fiscale, situație în care au fost

recalculate pentru reclamantă obligațiile către bugetul de stat.

Punctul de vedere contrar reținut de

instanța de fond că verificarea trebuia să privească obligațiile fiecărei

sucursale și nicidecum să se considere că pentru întârzierea la plată a

sucursalei Baza de Aprovizionare Florești (întârziere care ulterior s-a dovedit

că a fost stabilită incorect), s-au pierdut facilitățile fiscale acordate

S.N.P. Petrom SA, cu consecința recalculării obligațiilor fiscale la sucursala

Petrobrazi, care nu avea datorii restante, este infirmat de actele existente la

dosar.

Rezultă, într-adevăr din Capitolul

III al procesului verbal de control nr. 930/2001, că intimata-reclamantă

datorează la bugetul de stat importante sume.

Și în ce privește Baza de

Aprovizionare Florești, de asemenea, instanța de fond reține o situație

juridică greșită, din sentința civilă nr. 11288/23 octombrie 2000 prin care

Judecătoria a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, rezultă că suma datorată

nu a fost achitată la termen, ci în timpul controlului, astfel că nu au fost

respectate condițiile privind păstrarea facilităților.

În ce privește primul recurs, cel al

S.N.P. Petrom SA București, sucursala Petrobrazi, în sensul că instanța nu s-a

pronunțat cu privire la menținerea eșalonării la plata sumei reprezentând

accize datorate, critica este nefondată pentru că așa cum s-a reținut, recurenta

nu a contestat în procedură prealabilă suma cu acest titlu de 797.471.409.844

lei.

Mergându-se chiar pe raționamentul

recurentei, Curtea urmează să rețină că de vreme ce intimata datorează

majorări, rezultă că aceasta nu poate beneficia de menținerea eșalonării la

plata sumei reprezentând accize datorate, ca urmare a nerespectării condițiilor

referitoare la aceste înlesniri.

Astfel fiind, Curtea urmează să

caseze sentința atacată și în fond să respingă acțiunea formulată de S.N.P.

Petrom SA, sucursala Petrobrazi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova în nume propriu și în numele Ministerului

Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 176 din 18 decembrie 2001 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond

respinge acțiunea formulată de S.N.P. Petrom SA București, sucursala

Petrobrazi.

Respinge recursul formulat de S.N.P.

Petrom SA București, sucursala Petrobrazi.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2003.