ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

10 decembrie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Petrom Craiova,

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 1810 din 7

noiembrie 2001 și a notei de constatare nr. 1649 din 9 iulie 2001 și exonerarea

societății de plata sumei de 11.068.465.826 lei, majorări de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat, referitor la majorările de întârziere aferente impozitului pe gaze

naturale și impozitului pe țiței, că debitele considerate restante au fost

greșit calculate, ca urmare a aplicării eronate a Ordinului Ministreului

Finanțelor nr. 620/1997.

În legătură cu majorările de

întârziere stabilite pentru neachitarea la termen a redevenței petroliere,

reclamanta a arătat că a livrat produse petroliere în contul redevenței, dar

unitățile beneficiare, întârziind uneori plata acestora, s-a ajuns la achitarea

cu întârziere a obligațiilor fiscale, paguba reflectându-se astfel la unitățile

petroliere, fiind generatoare de blocaj financiar.

Societatea a mai invocat și

prevederile art. 32 din Legea petrolului nr. 134/1995, potrivit cărora pentru

neplata la termen a redevenței petroliere, nu se datorează majorări de

întârziere, ci vor fi stipulate daune, interese moratorii și compensatorii.

Prin sentința nr. 145 din 13 mai

2002, Curtea de Apel Craiov, secția de contencios administrativ, a admis

acțiunea și a anulat actele administrative contestate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, față de raportul de expertiză efectuat în cauză, bine

documentat, reclamanta a dovedit temeinicia acțiunii.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au învederat că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină instanța,

rezumându-se să arate că a fost întocmită o expertiză contabilă, fără a analiza

conținutul acesteia și fără a argumenta de ce concluziile raportului sunt mai

pertinente decât constatările actului de control.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, potrivit art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în cuprinsul

hotărârii judecătorești trebuie să se arate motivele de fapt și de drept, care

au format convingerea instanței.

În speță, instanța de fond, admițând

acțiunea, nu a indicat considerentele de fapt și de drept pe care și-a

fundamentat soluția, rezumându-se să precizeze că și-a însușit raportul de

expertiză contabilă, pe care, de altfel, nu l-a analizat.

În aceste împrejurări, întrucât

instanța nu s-a referit în concret la conținutul celor două acte

administrative, precum și la argumentele de fapt și de drept pentru care

măsurile dispuse prin actul de control sunt nelegale, Curtea nu-și poate

exercita controlul judiciar.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, la aceiași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Dolj, împotriva sentinței civile nr. 145 din 13 mai 2002 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2003.