ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 23 pronunțată în

Camera de consiliu din data de 1 august 2001, de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de

reclamanta, SC R.V. SRL, cu sediul în Timișoara, în contradictoriu cu SC E.T. SA,

cu sediul în Timișoara, în sensul că a suspendat executarea silită declanșată

împotriva acesteia, în temeiul sentinței arbitrale nr. 19 din 30 martie 2001,

pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură Timișoara, Comisia de Arbitraj Comercial, până la soluționarea

acțiunii în anulare.

Prin a hotărî astfel, instanța de

fond a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 365 pct. 3 C. proc. civ.,

cererea formulată de reclamantă este întemeiată, deoarece, așa cum rezultă din

motivarea ei, prin blocarea conturilor reclamantei, aceasta nu mai poate

exercita nici un fel de activitate aducătoare de venituri și, în felul acesta,

va intra în faliment, neprofitând nici pârâtei care nu își mai poate recupera

creanțele.

Împotriva încheierii nr. 23 din 1

august 2001, pronunțată în Camera de consiliu, de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta, SC E.T. SA

Timișoara, care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul că nu s-a verificat tardivitatea acțiunii în anulare,

prin care a fost solicitată desființarea hotărârii arbitrale nr. 19 din 30

martie 2001, a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură Timiș, Comisia de Arbitraj Comercial, iar împiedicarea executării

silite aduce pagube importante recurentei, fiind invocat ca temei de drept al

recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator

administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond, printr-o corectă

și integrală apreciere a probelor, a stabilit cu rigurozitate raporturile

juridice dintre părți, și bine a apreciat, atunci când a dat eficiență juridică

maximă dispozițiilor art. 365 pct. 3 și art. 403 pct. 3 C. proc. civ., prin care,

până la soluționarea acțiunii în anulare, poate fi dispusă suspendarea

executării silite în cauză. Critica referitoare la împrejurarea că acțiunea în

anulare este formulată tardiv, urmează a fi apreciată de instanța care a fost învestită

cu soluționarea acestei cauze, în prezenta speță, acest aspect fiind lipsit de

relevanță juridică.

Aceste argumentări juridice fac ca

toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondat, recursul promovat de pârâta, SC E.T. SA Timișoara, nefiind

îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală

și temeinică încheierea nr. 23 din 1 august 2001, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC E.T. SA Timișoara, împotriva încheierii nr. 23 din 1 august 2001, a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 13 mai 2004.