ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4899/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată de S.C. B.T.S.A. Timișoara,

astfel cum a fost modificată, s-a cerut obligarea pârâtului, K.M., la predarea

documentelor societății, inclusiv a registrelor de deliberare a Consiliului de

Administrație, a registrului de evidență a desfășurării și hotărârilor luate de

Adunarea generală a acționarilor cu plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei

pe zi de întârziere, până la executarea obligației.

Litigiul, considerat de natură civilă, a fost

judecat, în primul ciclu procesual, de Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 1641 din 9 februarie 1999, în sensul admiterii acțiunii, soluție

menținută de Tribunalul Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1241/A din

21 aprilie 2000.

Prin decizia civilă nr. 3810 din 23 noiembrie

2000, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis recursul pârâtului K.M.,

a casat hotărârile pronunțate în fond și apel, ca fiind pronunțate cu

încălcarea competenței materiale, litigiul având natură comercială și a trimis

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Timiș.

În al doilea ciclu procesual, în fond după

casare, Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința nr. 194 din 30

ianuarie 2001 a respins acțiunea ca nefondată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada că actele pe care le solicită se află în posesia

pârâtului. Că, la destituirea acestuia din funcție, actele din birou au fost

sigilate, iar pârâtul s-a internat în spital și între timp, reclamanta,

printr-o comisie de inventariere a stabilit toate bunurile găsite în biroul

pârâtului, iar faptul că registrele ce fac obiectul acțiunii nu s-au aflat

între bunurile inventariate, nu pot duce la concluzia, în lipsa altor dovezi,

că sunt în posesia pârâtului.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței mai sus menționată, a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 423 din 19

aprilie 2001.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat

recurs susținând greșita reținere a situației de fapt, probele invocate,

declarația secretarei consiliului de administrație, ca și obligațiile prevăzute

din Legea nr. 31/1990, ducând la concluzia că pârâtul, în calitate de director

deține și refuză predarea registrelor societății.

Recursul este nefondat.

Hotărârile pronunțate în fond și apel au

reținut, pe baza probelor din dosar, că, în perioada 10 octombrie 1997 – 7

ianuarie 1998, pârâtul a fost internat în spital.

Schimbarea sa din funcție a intervenit în timpul

cât era internat, la 27 octombrie 1997, și la deschiderea biroului pârâtului și

inventarierea bunurilor, la 3 noiembrie 1997, nu au fost găsite registrele

reclamate prin acțiune.

În lipsa unor dovezi în sensul că registrele

sunt în posesia pârâtului, respingerea acțiunii este întemeiată.

Este adevărat că art. 172 lit. b) din Legea nr. 31/1990,

obligă administratorii să țină registrele societății, dar, această obligație,

se interpretează în sensul că aceste registre se completează conform legii și

se țin la sediul societății, iar nu că se află asupra persoanei

administratorului. Or, în biroul pârâtului s-au găsit la inventariere

documentele societății, iar lipsa registrelor în speță, nu poate duce la

concluzia că sunt în posesia pârâtului.

Ca urmare, hotărârile atacate fiind temeinice și

legale, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. C.B. R. S.A., sucursala Timișoara, împotriva deciziei nr. 423

din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2003.