ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4133/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1238/PI din 3 iulie 2001, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins cererea de ordonanță președințială transformată în acțiune de drept comun, prin care reclamanții T.I. și K.M., primul în calitate de vicepreședinte al consiliului de administrație al A.P.B.T. iar secundul în calitate de membru al aceluiași consiliu, au solicitat instanței obligarea pârâților B.D. președintele P. la B.T. și S.C. T.B., să le predea documentația asociației P. și sediul acesteia situat în incinta societății. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că, prin sentința nr. 101/PI din 13 septembrie 1996, Judecătoria Timișoara, a autorizat modificările aduse actelor constitutive ale asociației P.B.T., care au privit, printre altele, majorarea numărului membrilor Consiliului de Administrație la 7 membri, între care au figurat și reclamanții T.I.

ca vicepreședinte al consiliului și K.M. ca membru al aceluiași consiliu. A mai reținut prima instanță, că prin hotărârea AGA a asociației din 27 octombrie 1997, s-a revocat consiliul de administrație și s-a ales un nou consiliu, în componența căruia nu au mai fost aleși reclamanții, fiind ales în funcția de președinte al A.P.B.T. pârâtul B.D. Aceste modificări au fost autorizate prin sentința nr. 232/bis din 2 decembrie 1997 a Judecătoriei Timișoara, devenită definitivă prin decizia nr. 865/A din 24 martie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș. Ulterior, pârâtul B.D. a fost reconfirmat printr-o hotărâre AGA din 1998, în funcția de președinte al Consiliului de Administrație al asociației P.B.T., care nu a fost atacată de reclamanți, astfel că în acest context, s-a apreciat că asociația P. și implicit Consiliul de Administrație avându-l ca președinte pe B.D., a funcționat legal.

Prin decizia nr. 949 din 6 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis, cu opinia separată a unui judecător, recursul declarat de reclamanții T.I. și K.M., împotriva sentinței nr. 1238 din 3 iulie 2001, pronunțată în dosarul nr. 1073/COM/2000 al Tribunalului Timiș, pe care a modificat-o în sensul că admite acțiunea precizată a reclamanților T.I. și K.M., ca vicepreședinte al Asociației și respectiv ca membru al Consiliului de Administrație.

Prin aceeași decizie, s-a constatat că, potrivit sentinței nr. 101/PJ a Judecătoriei Timișoara, reclamanții fac parte din Consiliul de Administrație al Asociației în cauză, întrucât hotărârea AGA din 20 octombrie 1997, prin care a fost ales alt consiliu de administrație, avându-l ca președinte pe pârâtul B.D., a fost anulată prin sentința nr. 19350 din 17 noiembrie 1998, pronunțată în dosarul nr. 19700/1997 al Judecătoriei Timișoara, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 28 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 8547/COM/1999. Pe cale de consecință, instanța de recurs, constatând că acest consiliu este nelegal, l-a obligat pe pârâtul B.D. să predea reprezentanților legali ai Consiliului, respectiv reclamanților, conducerea asociației P. și sediul acesteia, cu daune cominatorii de 10.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

De asemenea instanța de recurs a mai reținut că încheierea nr. 248 din 19 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 236/PI/2001, prin care s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru dizolvarea și lichidarea asociației P. și pe cale de consecință s-a dispus radierea acesteia din Registrul persoanelor juridice de la Judecătoria Timișoara, pe motiv că a fost realizat scopul în vederea constituirii asociației (distribuirea acțiunilor) nu poate constitui o piedică în calea admiterii acțiunii, atâta timp cât împotriva acestei încheieri se mai poate exercita calea de atac a recursului. Ulterior, prin încheierea nr. 949 din 6 februarie 2002, Curtea de Apel Timișoara, a dispus îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 949 din 6 noiembrie 2001, în sensul că admite acțiunea precizată a reclamanților T.I.

și K.M. ca vicepreședinte al asociației și respectiv membru al Consiliului de Administrație împotriva pârâților B.D. ca președinte al A.P.B.T. și S.C. B.T. SA și constatând nelegalitatea Consiliului de Administrație P.B.T. avându-l ca președinte pe B.D., i-a obligat pe pârâți să predea reclamanților în calitate de reprezentanți legali ai Consiliului de Administrație conducerea asociației P. și sediul acesteia. Împotriva deciziei nr. 949 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o greșită soluționare pe fond a cauzei și că decizia este vădit netemeinică.

În dezvoltarea motivelor din recursul în anulare se susține în esență că, din moment ce prin încheierea nr. 248 din 19 aprilie 2001, pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr. 236/PI/2001 s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru dizolvarea și lichidarea asociației P.B.T., și ca urmare s-a dispus radierea acesteia din Registrul Asociaților și Fundațiilor al Judecătoriei Timișoara, înseamnă că aceasta și-a pierdut odată cu rămânerea irevocabilă a acestei încheieri, personalitatea juridică, astfel că atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, cât și cererea de recurs, au fost formulate de persoane fără calitate procesuală activă și îndreptate împotriva pârâtului B.D., care la rândul său nu avea calitate procesuală pasivă.

Se mai susține că din probele dosarului rezultă că asociația P. B.T., persoană juridică, nu a fost parte în proces, astfel că față de prevederile coroborate ale art. 316 și art. 282 C. proc. civ., care statuează că dreptul de a exercita calea de atac a recursului îl au numai părțile care au participat în cauză, aceasta nu putea legal exercita, prin reprezentanții săi, calea de atac împotriva sentinței nr. 1238 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Timiș, prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților, context în care recursul acelorași reclamanți trebuia respins ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală și nu admis așa cum a procedat greșit Curtea de Apel Timișoara.

Față de faptul că reclamanții nu au depus la dosar nici o delegație care să ateste că sunt reprezentanții legali ai asociației P.B.T., se susține în continuare, duce la concluzia că aceștia au acționat în nume propriu, aceasta în afara faptului că reprezentarea realizată de aceștia nu îndeplinește cerințele art. 82 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd printre altele că cererea trebuie să cuprindă denumirea și sediul părții și mențiunea „prin reprezentanți legali”. Or, respectarea acestei condiții era obligatorie având în vedere că acțiunea civilă poate fi promovată numai de persoana juridică care este titulara drepturilor pe care tinde să le valorifice, și nu reprezentanții săi. În consecință se solicită în baza art. 314 C. proc.

civ. admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond. Recursul în anulare este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă că prin sentința nr. 26 din 7 martie 1995, pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a autorizat constituirea asociației salariaților și membrilor conducerii S.C. B.T. S.A. și că ulterior, prin sentința nr. 101/PI din 13 septembrie 1996 a aceleiași instanțe s-au autorizat modificările aduse actelor constitutive ale asociației, care priveau majorarea componenței Consiliului de Administrație la 7 membri, în care, reclamantul T.I. a fost numit în funcția de vicepreședinte al asociației, iar reclamantul K.M. deținea funcția de membru al aceluiași consiliu.

Ulterior, prin hotărârea adunării generale extraordinare a asociației din 20 octombrie 1997 s-a ales un nou consiliu de administrație al A.P.B.T.(în care reclamanții T.I. și K.M. nu au mai fost confirmați) având ca președinte pe B.D. Această hotărâre AGA a asociației a fost anulată prin sentința nr. 19350 din 17 noiembrie 1998 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2001 a Curții de Apel Timișoara. Prin încheierea nr. 248 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 236/PI/2001 s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale, pentru dizolvarea și lichidarea asociației și în consecință s-a dispus, întrucât asociația și-a realizat scopul pentru care a fost constituită (distribuirea acțiunilor către membri săi) radierea acesteia din Registrul Asociaților și Fundațiilor de la Judecătoria Timișoara.

În acest context, bine se constată, că în mod greșit, instanța de recurs a admis recursul reclamanților T.I. și K.M. și pe fond, cererea de ordonanță președințială transformată în acțiune de drept comun, dispunând obligarea pârâtului B.D. să predea reclamanților conducerea A.P.B.T. și sediul acesteia, întrucât ca efect al radierii Asociației din Registrul Asociaților și Fundațiilor pronunțată prin încheierea nr. 248/2001 această asociație nu mai era în ființă și ca atare, atât acțiunea formulată de reclamanți cât și cererea de recurs, au fost promovate în numele unei persoane lipsită de calitate procesuală activă și au fost îndreptate împotriva pârâtului B.D., care de asemenea, nu avea calitate procesuală pasivă.

Este adevărat că, încheierea de radiere a A.P.B.T. din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2556 din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, adică ulterior pronunțării deciziei atacate nr. 949 din 6 noiembrie 2001 dar această situație nu este de natură a înlătura concluzia care se desprinde din cele arătate mai sus, cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților și respectiv a calității procesuale pasive a pârâtului, din moment ce încheierea de radiere a asociației a fost confirmată prin hotărâre irevocabilă. Cu privire la acest aspect, se constată, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate (nr. 949/2001) că în mod greșit instanța de recurs a procedat (în loc să suspende judecarea cauzei) la soluționarea recursului, pe motiv că încheierea de radiere mai era la data pronunțării deciziei susceptibilă de recurs.

Or, lipsa calității procesuale este o excepție peremptorie și absolută peste care nu se poate trece, astfel că aceasta poate fi invocată de către orice parte în orice stadiu al procesului.

În raport de acest considerent esențial, se constată că, chiar dacă și celelalte susțineri din recursul în anulare prezentate sub forma criticilor privind lipsa calității de reprezentanți a reclamanților, determinată de lipsa oricărei dovezi emanate de la asociația PAS din care să rezulte că aceștia au acționat în numele său (și nu în nume personal) sau privind lipsa calității de parte în proces a Asociației, deși sunt corecte, acestea au un caracter subsidiar față de cele reținute la soluționarea cauzei - referitor la lipsa personalității juridice a asociației P.B.T., dar, care toate conduc la concluzia că într-adevăr, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre criticabilă, care în nici un caz nu putea fi îndreptată prin încheierea nr. 949 din 6 februarie 2002 având în vedere că introducerea unei părți în dispozitiv, în calitate de pârât, respectiv a Asociației PAS B.T., care nu a participat la judecarea în fond a cauzei, depășește cu mult sfera erorilor materiale care pot fi îndreptate în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, urmează a se admite recursul în anulare, a se modifica decizia nr. 949 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, precum și încheierea nr. 949 din 6 februarie 2002 pronunțată de aceeași instanță, în sensul respingerii recursului declarat de reclamanții T.I. și K.M. în numele A.P.B.T. împotriva sentinței nr. 1238 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 949 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și încheierii din 6 februarie 2002 a aceleiași instanțe pe care le modifică în sensul că respinge recursul declarat de reclamanții T.I. și K.M., în numele asociației P. T.B., împotriva sentinței nr. 1238 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.