ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2066/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 27 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL Timișoara în contradictor cu pârâta SC B.T. SA Timișoara, succesoare în drepturi a SC M. SA pentru anularea hotărârii arbitrale nr. 33 din 27 mai 2005 pronunțată de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara. În pronunțarea acestei soluții s-a reținut că motivele pe care s-a întemeiat acțiunea în anulare nu se încadrează în nici unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., ci vizează aspecte de fond care nu pot fi avute în vedere dacă nu există motive care să justifice desființarea hotărârii arbitrale.

În contra acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Timișoara întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 1 , 305 3 C. proc. civ. Critica formulată constă în faptul că prima instanță nu a avut în vedere în pronunțarea soluției motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., pe care recurenta și-a întemeiat acțiunea în anulare constând în nepronunțarea tribunalului arbitral asupra excepției de tardivitate a cererii reconvenționale care dacă ar fi fost găsit întemeiat ar fi permis instanței să soluționeze cererea pe fond. Intimata SC B.T. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, motivat de faptul că potrivit art. 135 C. proc. civ., sancțiunea depunerii peste termen a cererii reconvenționale este judecarea ei separată iar nu respingerea ca tardivă iar prin administrarea probelor reclamanta implicit a fost de acord cu judecarea celor două cereri principală și reconvențională deodată.

Recursul este fondat. Prin acțiunea în anulare formulată, reclamanta a criticat hotărârea arbitrală pentru faptul că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității cererii reconvenționale invocată prin întâmpinare, față de prevederile art. 356 1 C. proc. civ. și art. 43 alin. (2) din Regulamentul de arbitraj, cererea reconvențională ce a fost depusă la data de 6 mai 2005 și prin care pârâta solicita obligarea sa la plata sumelor de 100.350.817 lei redevențe restante și 123.626.318 lei penalități de întârziere în plata facturilor menționate. Instanța sesizată cu soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale a respins acțiunea în anulare pentru lipsa motivelor enumerate de art. 364 C. proc.

civ., fără a cerceta însă motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., în care se încadrează critica constând în nepronunțarea tribunalului arbitral asupra excepției tardivității cererii reconvenționale în raport de prevederile art. 357 alin. (2), raportat la art. 356 1 alin. (1) C. proc. civ. Față de această împrejurare, în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra motivului de anulare invocat și, după caz, față de soluția adoptată, pentru a face aplicarea art. 366 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 27 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2006.