ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3588/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 239/45/2007 (4 mai 2007), reclamanta SC S.S. SRL București a formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași. Se solicită respingerea cererii de chemare în judecată prin care SC S.P. SA solicită plata sumei de 70312 DOLARI S.U.A. cu titlu de daune, a sumei de 6170 DOLARI S.U.A. cu titlu de dobândă legală, a dobânzii legale calculate de la data cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de judecată. Se invocă în drept dispozițiile art. 364 lit. c) și i) C. proc.

civ. Un prim motiv vizează nelegala compunere a instanței arbitrale apreciindu-se că în cauză este aplicabil textul art. 345 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., se susține că instanța arbitrală nu a luat în considerare apărările sale de fapt și de drept și a interpretat în mod eronat și voit părtinitor documentele depuse la dosarul cauzei. Pârâta SC S.P. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. Prin decizia nr. 880 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Iași a respins excepția greșitei compuneri a instanței de judecată invocată de SC Ș.P. SA Pașcani, prin apărător. A admis acțiunea în anulare formulată de SC S.S.T.E.I.C.O.

SRL București a hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunțată la data de 5 februarie 2007 în dosarul nr. 20/2006 al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, hotărâre pe care o anulează. A respins excepția nelegalei constituiri a tribunalului arbitral, invocată de pârâta SC S.S.T.E.I.C.O. SRL București. A respins acțiunea formulată de reclamanta SC Ș.P. SA Pașcani în contradictoriu cu pârâta SC S.S.T.E.I.C.O. SRL București, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 70.312 DOLARI S.U.A. cu titlu de daune, a sumei de 6.170 DOLARI S.U.A., cu titlu de dobândă legală aferentă debitului, a dobânzii legale aferente debitului de 70.312 DOLARI S.U.A., începând cu data cererii de chemare în judecată și până la achitarea debitului.

A obligat pe SC Ș.P. SA Pașcani să plătească SC S.S.T.E.I.C.O. SRL București suma de 4.446,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanța competentă a soluționa acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale este instanța judecătorească imediat superioară celei care ar fi fost competentă să judece fondul litigiului, adică fie tribunalul, fie curtea de apel, în raport cu valoarea pretențiilor. Având în vedere aceste reguli menționate mai sus, se constată că acestea îi conferă caracterul unei căi de atac, exercitate în condițiile arătate, împotriva unei hotărâri definitive. Caracterul special al desființării hotărârii arbitrale prin acțiunea în anulare, concepută a fi, deci, o cale de atac, și nu o acțiune propriu-zisă de soluționare a litigiului dintre părți, poate fi dedus și din reglementarea controlului judiciar căruia îi este supusă hotărârea judecătorească ce se pronunță în acest caz.

Astfel, asigurându-se și în această situație realizarea principiului dublului grad de jurisdicție, soluția pronunțată în exercitarea acestei căi de atac, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, poate fi atacată numai cu recurs (art. 366 alin. ultim C. proc. civ.). Având în vedere valoarea litigiului, acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, este de competența Curții de Apel Iași și trebuie soluționată într-un complet format din 3 judecători. Analizând motivele acțiunii în anulare instanța a constatat că, în speță, hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu „încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori dispoziții imperative a legii”, motiv ce se circumscrie dispozițiilor art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc.

civ. Prin decizia nr. 41 din 16 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC S.P. SA și a casat decizia comercială nr. 880 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru nelegala compunere a completului de judecată. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 293/45/2008 pe rolul Curții de Apel Iași, secția comercială. Prin sentința nr. 3 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de SC S.S. SRL București împotriva hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, hotărâre pe care o păstrează și a obligat SC S.S.

SRL București să plătească SC S.P. SA suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea a constatat că prin art. 35 din contractul de comision nr. 4626 din 20 martie 1995, părțile au stipulat că, în cazul nesoluționării pe cale amiabilă, litigiile vor fi de competența Comisiei de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Iași. Potrivit art. 9 pct. 5 C. proc. arbitrală al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă CCI Iași litigiul este soluționat de trei arbitri doar atunci când părțile au prevăzut această împrejurare în clauza arbitrală. Cum nu există nici o mențiune în acest sens, în mod corect tribunalul arbitral a respins excepția nelegalității constituirii acestuia. Curtea a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 341 alin. (4) C. proc.

civ., raportat la art. 345 alin. (2) C. proc. civ. (în sensul aplicării dispozițiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă cu referire la chestiunea în cauză), deoarece tribunalul arbitral a reglementat „procedura de urmat” [(art. 341 alin. (3) C. proc. civ.)]. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv pentru care s-a solicitat desființarea hotărârii arbitrale încadrat la art. 364 lit. i) C. proc. civ., „hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii”, Curtea a reținut că, criticile formulate de reclamantă se referă la stabilirea situației de fapt și la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive și nu la încălcări ale ordinii publice, bunelor moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Constatându-se a nu fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 lit. c) și i) C. proc. civ., Curtea a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, acțiune formulată de reclamanta SC S.S. SRL București în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SA, hotărâre pe care o păstrează. Împotriva aceste sentințe a declarat recurs SC S.S. SRL București invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii în anulare și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată formulată de SC S.P.

SA, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că instanța nu a arătat niciunul din motivele care i-au format convingerea în pronunțarea soluției; că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. civ.

și în aceste condiții tribunalul arbitral a fost nelegal constituit; că în susținerea motivului prevăzut de art. 364 lit. i), s-au invocat prevederile art. 16, 17, 18, 30 și 31 din contractul de comision încheiat între părți și dispozițiile art. 1073 C. civ.; că atât tribunalul arbitral cât și instanța care a judecat acțiunea în anulare au considerat în mod greșit că obligația contractuală a societății recurente este una de rezultat și nu de diligență, că greșeala rezultă din interpretarea parțială a art. 31 din contractul de comision și că potrivit prevederilor art. 16, 17, 18 din contractul de comision recurenta și-a asumat o obligație de diligență, respectiv de a asigura comunicarea dintre furnizorul la export și beneficiatul extern, respectiv de a realiza operativ expedierea documentelor aferente livrărilor și de a interveni la client pentru plata operativă a mărfurilor livrate; că recurenta și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile asumate și a făcut toate demersurile necesare pe lângă partenerul extern pentru a-l determina să achite sumele datorate, în acest sens fiind corespondența cu partenerul străin și cu intimata-reclamantă, că răspunderea față de clientul extern pentru deficiențele calitative ale produselor executate și livrate aparține în totalitate vânzătorului SC S. SA în baza raportului obligațional direct existent între aceștia;

că din înscrisurile de la dosar rezultă fără echivoc că SC S. SA și-a recunoscut în mod direct culpa; că în motivarea hotărârii instanța nu a luat în considerare faptul că în contractul de livrare la export au fost inserate clauze privitoare la reclamații din partea beneficiarului extern; că intimata nu a demonstrat că sumele pretinse sunt certe, lichide și exigibile; că intimata nu a detaliat modul de calcul al sumelor pretinse și că nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate pentru promovarea acțiunii în daune. Intimata SC S.P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de SC S.S.

SRL BUCUREȘTI. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, instanța procedând la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele invocate de SC S.S. SRL BUCUREȘTI întemeiate pe dispozițiile art. 364 alin. (1) lit. c) și i) C. proc. civ., a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente. Instanța a interpretat corect prevederile art. 35 din contractul de comision nr. 4626/1995 și prevederile art. 9 pct. 5 din Codul de procedură arbitrală al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.

Iași apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat acțiunea în anulare și pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Prin reiterarea situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot face obiectul acțiunii în anulare. Se constată că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale art. 364 lit. i) ultima teză invocată de recurentă nu se includ criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii independent de situația de fapt stabilită.

În cauza de față nu se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul celor mai sus arătate. Nerespectarea dispozițiilor convenționale, contractul de comision nr. 4626 din 20 martie 1995, nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ. Relațiile contractuale dintre părți fiind guvernate de principiul libertății de voință vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care părțile pot deroga. Deci nerespectarea și interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii.

Criticile aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi primite și se vor respinge. În consecință, pentru motivele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de SC S.S. SRL BUCUREȘTI, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.S. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 3 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2008.