ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3588/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3588/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la această instanță sub nr. 239/45/2007 (4 mai 2007), reclamanta
SC S.S. SRL București a formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii
arbitrale nr. 5/2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de
Comerț și Industrie Iași.
Se solicită
respingerea cererii de chemare în judecată prin care SC S.P. SA solicită plata
sumei de 70312 DOLARI S.U.A. cu titlu de daune, a sumei de 6170 DOLARI S.U.A.
cu titlu de dobândă legală, a dobânzii legale calculate de la data cererii de
chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului și a
cheltuielilor de judecată.
Se invocă în
drept dispozițiile art. 364 lit. c) și i) C. proc. civ.
Un prim motiv vizează nelegala compunere a instanței arbitrale apreciindu-se
că în cauză este aplicabil textul art. 345 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea
ce privește motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., se susține că
instanța arbitrală nu a luat în
considerare
apărările sale de fapt și de drept și a interpretat în mod eronat și
voit
părtinitor documentele depuse la dosarul cauzei.
Pârâta SC S.P. SA a depus întâmpinare prin
care solicită respingerea acțiunii în
anularea hotărârii arbitrale.
Prin
decizia nr. 880 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Iași a respins excepția
greșitei compuneri a instanței de judecată invocată de SC Ș.P. SA Pașcani, prin
apărător.
A admis
acțiunea în anulare formulată de SC S.S.T.E.I.C.O. SRL București a hotărârii
arbitrale nr. 5/2007 pronunțată la data de 5 februarie 2007 în dosarul nr. 20/2006
al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași,
hotărâre pe care o anulează.
A respins
excepția nelegalei constituiri a tribunalului arbitral, invocată de pârâta SC S.S.T.E.I.C.O.
SRL București.
A
respins acțiunea formulată de reclamanta SC Ș.P. SA Pașcani în contradictoriu
cu pârâta SC S.S.T.E.I.C.O. SRL București, având ca obiect obligarea pârâtei la
plata sumei de 70.312 DOLARI S.U.A. cu titlu de daune, a sumei de 6.170 DOLARI
S.U.A., cu titlu de dobândă legală aferentă debitului, a dobânzii legale
aferente debitului de 70.312 DOLARI S.U.A., începând cu data cererii de chemare
în judecată și până la achitarea debitului.
A
obligat pe SC Ș.P. SA Pașcani să plătească SC S.S.T.E.I.C.O. SRL București suma
de 4.446,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanța competentă a soluționa
acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale este instanța judecătorească
imediat superioară celei care ar fi fost competentă să judece fondul
litigiului, adică fie tribunalul, fie curtea de apel, în raport cu valoarea
pretențiilor.
Având
în vedere aceste reguli menționate mai sus, se constată că acestea îi conferă
caracterul unei căi de atac, exercitate în condițiile arătate, împotriva unei
hotărâri definitive.
Caracterul
special al desființării hotărârii arbitrale prin acțiunea în anulare, concepută
a fi, deci, o cale de atac, și nu o acțiune propriu-zisă de soluționare a
litigiului dintre părți, poate fi dedus și din reglementarea controlului
judiciar căruia îi este supusă hotărârea judecătorească ce se pronunță în acest
caz.
Astfel,
asigurându-se și în această situație realizarea principiului dublului grad de
jurisdicție, soluția pronunțată în exercitarea acestei căi de atac, acțiunea în
anulare a hotărârii arbitrale, poate fi atacată numai cu recurs (art. 366 alin.
ultim C. proc. civ.).
Având în
vedere valoarea litigiului, acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, este
de competența Curții de Apel Iași și trebuie soluționată într-un complet format
din 3 judecători.
Analizând
motivele acțiunii în anulare instanța a constatat că, în speță, hotărârea
arbitrală a fost pronunțată cu „încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri
ori dispoziții imperative a legii”, motiv ce se circumscrie dispozițiilor art. 364
alin. (1) lit. i) C. proc. civ.
Prin
decizia nr. 41 din 16 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a
admis recursul declarat de SC S.P. SA și a casat decizia comercială nr. 880 din
18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, cauza fiind trimisă spre
rejudecare pentru nelegala compunere a completului de judecată.
În
rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 293/45/2008 pe rolul Curții de
Apel Iași, secția comercială.
Prin
sentința nr. 3 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a
respins acțiunea în anulare formulată de SC S.S. SRL București împotriva
hotărârii arbitrale nr. 5/2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă
Camera de Comerț și Industrie Iași, hotărâre pe care o păstrează și a obligat
SC S.S. SRL București să plătească SC S.P. SA suma de 5.000 lei cheltuieli de
judecată.
Curtea a
constatat că prin art. 35 din contractul de comision nr. 4626 din 20 martie 1995,
părțile au stipulat că, în cazul nesoluționării pe cale amiabilă, litigiile vor
fi de competența Comisiei de Arbitraj de pe lângă C.C.I. Iași.
Potrivit
art. 9 pct. 5 C. proc. arbitrală al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă
CCI Iași litigiul este soluționat de trei arbitri doar atunci când părțile au
prevăzut această împrejurare în clauza arbitrală.
Cum nu
există nici o mențiune în acest sens, în mod corect tribunalul arbitral a
respins excepția nelegalității constituirii acestuia.
Curtea a
apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 341 alin. (4) C.
proc. civ., raportat la art. 345 alin. (2) C. proc. civ. (în sensul aplicării
dispozițiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă cu referire la
chestiunea în cauză), deoarece tribunalul arbitral a reglementat „procedura de
urmat” [(art. 341 alin. (3) C. proc. civ.)].
În ceea
ce privește cel de-al doilea motiv pentru care s-a solicitat desființarea hotărârii
arbitrale încadrat la art. 364 lit. i) C. proc. civ., „hotărârea arbitrală
încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii”,
Curtea a reținut că, criticile formulate de reclamantă se referă la stabilirea
situației de fapt și la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive
și nu la încălcări ale ordinii publice, bunelor moravuri ori dispoziții
imperative ale legii.
Constatându-se
a nu fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 lit. c) și i) C. proc.
civ., Curtea a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 5/2007
pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie
Iași, acțiune formulată de reclamanta SC S.S. SRL București în contradictoriu
cu pârâta SC S.P. SA, hotărâre pe care o păstrează.
Împotriva
aceste sentințe a declarat recurs SC S.S. SRL București invocând dispozițiile art.
304 pct. 7, 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ., în temeiul
cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în
sensul admiterii acțiunii în anulare și în consecință respingerea cererii de
chemare în judecată formulată de SC S.P. SA, cu cheltuieli de judecată.
În
dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că instanța nu a arătat
niciunul din motivele care i-au format convingerea în pronunțarea soluției; că
în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. civ. și în
aceste condiții tribunalul arbitral a fost nelegal constituit; că în susținerea
motivului prevăzut de art. 364 lit. i), s-au invocat prevederile art. 16, 17, 18,
30 și 31 din contractul de comision încheiat între părți și dispozițiile art. 1073
C. civ.; că atât tribunalul arbitral cât și instanța care a judecat acțiunea în
anulare au considerat în mod greșit că obligația contractuală a societății
recurente este una de rezultat și nu de diligență, că greșeala rezultă din
interpretarea parțială a art. 31 din contractul de comision și că potrivit
prevederilor art. 16, 17, 18 din contractul de comision recurenta și-a asumat o
obligație de diligență, respectiv de a asigura comunicarea dintre furnizorul la
export și beneficiatul extern, respectiv de a realiza operativ expedierea
documentelor aferente livrărilor și de a interveni la client pentru plata operativă
a mărfurilor livrate; că recurenta și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile
asumate și a făcut toate demersurile necesare pe lângă partenerul extern pentru
a-l determina să achite sumele datorate, în acest sens fiind corespondența cu
partenerul străin și cu intimata-reclamantă, că răspunderea față de clientul
extern pentru deficiențele calitative ale produselor executate și livrate aparține
în totalitate vânzătorului SC S. SA în baza raportului obligațional direct
existent între aceștia; că din înscrisurile de la dosar rezultă fără echivoc că
SC S. SA și-a recunoscut în mod direct culpa; că în motivarea hotărârii instanța
nu a luat în considerare faptul că în contractul de livrare la export au fost
inserate clauze privitoare la reclamații din partea beneficiarului extern; că
intimata nu a demonstrat că sumele pretinse sunt certe, lichide și exigibile;
că intimata nu a detaliat modul de calcul al sumelor pretinse și că nu s-a
probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate pentru
promovarea acțiunii în daune.
Intimata
SC S.P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
Recursul
este nefondat.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a
dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța a pronunțat o
hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat
de SC S.S. SRL BUCUREȘTI.
Nu se
constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele
de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, oferind posibilitatea
verificării temeiniciei și legalității ei.
Motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, instanța
procedând la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la
motivele invocate de SC S.S. SRL BUCUREȘTI întemeiate pe dispozițiile art. 364 alin.
(1) lit. c) și i) C. proc. civ., a aplicat și interpretat corect dispozițiile
legale incidente.
Instanța
a interpretat corect prevederile art. 35 din contractul de comision nr. 4626/1995
și prevederile art. 9 pct. 5 din Codul de procedură arbitrală al Curții de
Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Iași apreciind că în cauză nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta
și-a întemeiat acțiunea în anulare și pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.
civ.
Prin
reiterarea situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile
art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta nu se poate prevala de o analiză a
susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot
face obiectul acțiunii în anulare.
Se
constată că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale art. 364 lit.
i) ultima teză invocată de recurentă nu se includ criticile cu privire la
stabilirea situației de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea
și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la
încălcarea dispozițiilor imperative ale legii independent de situația de fapt
stabilită.
În cauza
de față nu se constată încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul
celor mai sus arătate.
Nerespectarea
dispozițiilor convenționale, contractul de comision nr. 4626 din 20 martie 1995,
nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C.
proc. civ.
Relațiile
contractuale dintre părți fiind guvernate de principiul libertății de voință
vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care
părțile pot deroga.
Deci
nerespectarea și interpretarea greșită a prevederilor contractuale coroborat cu
dispozițiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor
de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale legii.
Criticile
aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe
calea acțiunii în anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest
aspect nu pot fi primite și se vor respinge.
În
consecință, pentru motivele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc.
civ., urmează a respinge recursul declarat de SC S.S. SRL BUCUREȘTI, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC S.S. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 3 din 19
mai 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2008.