ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 175/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 175/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 48 din 10 martie 2008, Curtea de
Apel București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea în anulare a
sentinței arbitrale nr. 144 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj
Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României
formulată de reclamanta SC M.P.P. SRL în contradictoriu cu intimații SC M.P.P.
SRL, SC R.L.I.F.N. SA și B.M.E., respingând anterior excepția tardivității
acțiunii în anularea sentinței arbitrale.
În considerentele sentinței,
temeiurile invocate în susținerea acțiunii arbitrale au fost înlăturate pentru
argumentele care urmează:
- dispozițiile art. 364 lit.
g) C. proc. civ. se referă la nepronunțarea de către tribunalul arbitral asupra
unui capăt de cerere sau la excedarea obiectului acțiunii or, reclamanta a
invocat neanalizarea de către tribunalul arbitral a susținerilor sale și
greșita lor interpretare, nefiind realizată ipoteza prevăzută de art. 364 lit.
f) C. proc. civ.;
- nu se poate susține că
hotărârea atacată nu este motivată devreme ce s-au expus considerentele pentru
care nu poate fi primită susținerea reclamantei cu privire la natura mandatului
dat pârâtului B.M.E. și s-au invocat dispozițiile art. 1554 C. civ.;
- motivul prin care invocă
încălcarea dispozițiilor art. 966 și ale art. 968 C. civ. și pe care instanța
l-a încadrat în cazul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. iar
nu în art. 364 lit. g) invocat de reclamantă, nu a fost nici cel primit,
deoarece cauza contractelor de novație în speță, conform art. 967 C. civ. se
prezumă până la proba contrarie iar în cauză nu s-a făcut dovada inexistenței
ei și nici a caracterului ilicit al contractelor de novație și al contractului
de mandat nefiind întrunite, așadar, condițiile art. 966 și 968 C. civ.
În contra sentinței menționate
a declarat recurs reclamanta SC M.P.P. SRL pentru motivele care urmează a fi
încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
aplicarea greșită a
prevederilor art. 364 C. proc. civ. prin neanalizarea chestiunii legată de
lipsa motivării hotărârii arbitrale în raport de cauza de nulitate invocată,
respectiv lipsa consimțământului;
greșit s-a reținut lipsa
incidenței art. 364 lit. i) C. proc. civ. întrucât hotărârea arbitrală a
încălcat prevederile art. 948 C. proc. civ. și ale art. 966 C. proc. civ.,
devreme ce nu s-a lămurit măsura în care contractele de novație încheiate de
intimatul B.M.E. după ce i s-a adus la cunoștință revocarea mandatului, au o
cauză licită;
încălcarea prevederilor art.
261 C. proc. civ., întrucât hotărârea primei instanțe nu cuprinde mențiunile
obligatorii referitoare la sediul și respectiv domiciliul părților.
Intimatele SC R.L.I.F.N. SA și
SC M.P.P. SRL au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea
recursului ca nefondat, prima intimată arătând că, din perspectiva prevederilor
art. 1554 C. civ. în ce o privește, contractele de novație au fost valabil
încheiate iar cea de a doua intimată arătând și ea că, că reclamanta nu a făcut
dovada conform art. 1169 C. civ. a notificării sale conform art. 1554 C. civ.
iar în ce privește al doilea motiv de recurs, acesta este pur formal, hotărârea
cuprinzând elementele necesare, fiind dată prin amânarea pronunțării.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 364 C. proc.
civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare
pentru unul din motivele limitativ prevăzute de acest text de lege.
Acțiunea în anulare, astfel
cum rezultă din redactarea art. 365 alin. (1) C. proc. civ. are caracterul unei
acțiuni de fond, iar nu caracterul unei căi de atac împotriva hotărârii
arbitrale, dat fiind faptul că hotărârea arbitrală este pronunțată de o
justiție privată a cărei procedură nu cunoaște sistemul căilor de atac,
specific justiției statale.
Așa fiind, criticile recurentei
prin care se tinde la reanalizarea temeiurilor de fapt și de drept din altă
perspectivă decât aceea avută în vedere de Tribunalul arbitral nu pot fi
primite.
În speță, în mod corect
prima instanță a reținut neîntrunite ipotezele art. 364 lit. g) și i)
constatând că hotărârea arbitrală este motivată și că nu încalcă dispoziții
imperative ale legii.
De altfel, nici recurenta nu
susține că hotărârea arbitrală nu conține motivele de fapt și de drept din
perspectiva art. 361 lit. e) C. proc. civ. ci că ea nu motivează lipsa
consimțământului său la încheierea contractelor în speță.
Lipsa consimțământului
dedusă din lipsa împuternicirii la încheierea actelor juridice în speță, este
perspectiva din care recurenta critică hotărârea pentru nereținerea incidenței art.
948, 966 și 967 C. civ. și în cele din urmă, a încălcării unor norme
imperative.
Or, pentru a fi în ipoteza art.
364 lit. i) C. proc. civ. nu este suficientă invocarea unui text de lege dacă
din motivarea în fapt rezultă că în realitate critica privește stabilirea
situației de fapt și interpretarea unor acte juridice și care intră în
competența exclusivă a tribunalului arbitral.
În baza art. 274 C. proc.
civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 4.165 lei cheltuieli de judecată
către intimata - pârâtă SC M.P.P. SRL Pitești.
Drept urmare, Înalta Curte
va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința atacată în raport
de prevederile art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta
SC M.P.P. SRL Pitești împotriva sentinței nr. 48 din 10 martie 2008 a
Curții de Apel București.
Obligă recurenta la 4165 lei
cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC M.P.P. SRL Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2009.